Laura-Maria Vlădoiu, proaspătă absolventă UNATC, adaptează pentru micuța scenă a Teatrului Mignon piesa lui Neil Simon „Noi doi… cu Leon”, o comedie romantică care ne plimbă de-a lungul idilei zbuciumate dintre un compozitor și o textieră.
Sonia (Letiția Vlădescu) este impulsivă, excentrică și copleșitor de sinceră. Ȋntȃrzie mult și se teme puțin – doar atunci cȃnd trebuie să se consulte cu vocile din capul ei. Nu e nebună, ci doar prevăzătoare…. uneori. Lui Vernon (Marius Călugărița) ȋi place ordinea și se ferește să se destăinuie. E un profesionist care nu mai crede demult ȋn fluturi ȋn stomac și vorbe dulcege. Au un singur lucru ȋn comun. Muzica, v-ați gȃndi. Nu, nici măcar asta. Sunt nebuni unul după celălalt. A, și mai e ceva, Leon, fostul logodnic al Soniei.
Leon nu apare niciodată. Poate dacă ar fi făcut-o, prezentȃndu-se ȋn fața noastră ȋn carne și oase, povestea și-ar fi pierdut din farmec. Bărbatul-fantomă este, ȋnsă, motorul care pune ȋn mișcare ȋntreaga mașinărie a relației dintre Sonia și Vernon. Din umbră, umil și (l)abil, el trage de sforile Soniei, atrăgȃnd-o mereu ȋn direcția lui, spre stupefacția lui Vernon care se complace ȋntr-un neobișnuit ménage à trois.
Furtuna sentimentală cunoaște sinuozități de proporții. Scopul care ȋi aduce ȋmpreună pe cei doi protagoniști, crearea unui album muzical, se transformă curȃnd ȋntr-o simfonie elucubrantă. Compozitorul ei, Destinul, ȋi poartă pe Sonia și Vernon cȃnd pe culmile fericirii (sau ceva ce seamănă cu fericirea), cȃnd ȋn adȃncurile agoniei.
Acordurile chitării lui Mihai Prejban, ascuns ȋntr-un colț al scenei, marchează momentele cheie ale idilei, dar dispoziția schimbătoare a Soniei, care trece cu ușurință de la entuziasm copilăros la nesiguranță patologică.
„Noi doi… cu Leon” este un spectacol ȋn care umorul inteligent, muzica și imprevizibilul sunt ingredientele principale. Merită descoperit!
Surse foto: aici.
