Mic tratat de trăire a artei
Nu 
sunt critic de film și cred că filmele lui Tarkovski au avut și vor avea marea șansă de a rămâne pe frontispiciul cinematografiei indiferent de epocă. Contextul temporal este important pentru a putea exprima o opinie în legătură cu subiectul filmului. Am văzut câteva dintre filmele lui Tarkovski și mi s-au părut stranii (văzute din perspectiva unui om care s-a născut la sfârșitul comunismului). Ma întreb dacă cenzura instaurată dupa 1971 a avut un rol major în înțelegerea filmelor, acestea din urmă devenind clar un fel de complot mental împotriva sistemului din acea vreme. Am spus că filmele mi se par stranii întrucât lumea în care trăim astăzi nu se mai învârte în jurul parabolelor biblice și nici a dorinței de mântuire. Avem parte de o părere strict personală a unui admirator înfocat care se adresează operei maestrului rus, astfel încât cartea intitulată Îndrăgostit de Tarkovski. Mic tratat de trăire a artei a profesorului de filosofie Mihai Vacariu nu se adresează doar celor care au simțit din plin aburii comunismului, ci și celor care nu știu mare lucru despre acea perioadă. Se adresează, de fapt, tuturor celor care sunt îndrăgostiți de filmele regizorului rus.
În ceea ce mă privește, filmul emblematic dintre cele regizate de Tarkovski mi se pare a fi Călăuza. Scenariul a fost scris pe baza cărții Picnic la marginea drumului a fratilor Strugatskiy, iar turnarea peliculei s-a petrecut inițial în 1977. Abia în 1979 filmul a fost developat în întregime. Cartea fratilor Strugatskiy prezintă consecințele aterizării unei nave extraterestre asupra locuitorilor. Deși nava plecase în urmă cu douăzeci de ani, zona respectivă fusese ”contaminată” în sensul că se întâmplă fenomene supranaturale. Obiectele lăsate de extratereștrii devin bunuri comerciale și doar Călăuzele își riscă viața pentru a le aduce din Zonă. În film, identitatea Călăuzei ca individ se șterge treptat, nici numele celor două personaje nu sunt dezvăluite, sunt cunoscute doar sub apelativele de Profesorul și Scriitorul, fapt care trimite la statutul social al intelectualilor din comunism. În momentul în care aceștia din urmă ajung acolo unde doreau să ajungă (fără spoilere!) nu mai știu de fapt ce doresc, pentru că nu mai cred în idealurile lor. Acel loc tainic spre care oamenii porneau însoțiți de Călăuză are o simbolistică divină. Mai toate filmele lui Tarkosvki au o încărcătură spirituală care trimite la Biblie.
Într-un interviu acordat editurii Adenium, Mihai Vacariu spune despre carte că este ”Un manifest pentru reîntoarcerea individului către ceea ce face parte, în mod fundamental, din natura noastră: cultură – adică spiritualitate.”Tot autorul spune că nu este o ”încercare hermeneutică”, deși mie mi se pare un mare și cuprinzător tratat al filmelor lui Tarkovski îmbinat cu viziunea proprie a celui care a trăit din plin comunismul. 
În atmosfera sumbră și întuncată din timpul regimului comunist, arta capătă o rezonanță profundă și devine un discurs codificat, în jurul căruia viața însăși începe să graviteze. Arta se transformă astfel într-un panaceu pentru cei deznădăjduiți, o agora pentru discursul intelectual, un far al speranței. Ea transcende natura sa formalistă și ajunge să constituie un sens în sine pentru mulți dintre locuitorii gulagului.
În Călăuza, ideea centrală a filmului este reprezentată de omul care își caută în permanență locul, rostul, îndreptându-și în permanență fața către divinitate. Tot așteptând semnele divine, încrederea că există ceva mai puternic decât rațiunea umană dispare, se pierde, așa cum se devalorizează toate lucrurile care nu mai înseamnă nimic. Probabil că Tarkovski a pus accentul pe ideea comuniunii dintre religie și om pentru că, fiind născut și educat într-un sistem comunist, singura cale de refugiu și eliberare era rugăciunea. Poate că cei care doreau să scape de sub jugul barbar se rugau să se întâmple ceva care să-i salveze. Între timp, filmele lui Tarkovski erau declarate ca fiind interzise (în țările comuniste), dar uneori mai rula în cinematografe câte unul cu circuit închis; cenzorii știau foarte bine că intelectualii vedeau non-sensul lucrurilor întâmplate în regimul românesc și vedeau în mod clar direcția spre care se îndrepta. Astfel, le era permis din când în când intelectualilor și celor care simțeau nevoia de o ”răcorire” să vadă un film al regizorului. Filmele sale nu puteau aborda altă temă decât revolta împotriva comunismului, împotriva dezumanizării, a pierderii identității din cauza mizeriilor vieții.
Filmele lui Tarkovski au supraviețuit timpului pentru că au avut ceva de transmis, au găsit ecouri în sufletele spectatorilor. Au salvat vieți, poate. Au dat sensuri noi. Așa cum spunea și autorul, adevărata artă învinge orice impediment și este creată în orice epocă. Mihai Vacariu se referă și la faptul că nu mai suntem în stare să receptăm cum trebuie experiențele estetice. Că nu ne gândim la contextul în care au fost create operele (indiferent dacă sunt muzicale, literare sau cinematografice).
De fiecare dată când vedeam Călăuza lui Tarkovski mi se întâmpla exact ceea ce ”Călăuza” le sugerase celor doi însoțitori în fața pragului: să îmi reamintesc întreaga viață. Stăteam în sala de cinema și îmi rememoram viața. Pentru că încercam mereu același lucru: să-i găsesc sensul. Știam că singura soluție era să urmez îndemnul ”Călăuzei”: ” Trebuie să crezi!, care era același lucru: ”Trebuie să îți schimbi viața!” Aceeași înțelegere, aceeași semnificație. Să crezi, însă în ce? În libertate, în primul rând, adică în experiențe trăite și împărtășite, în întâlnirea magică cu ”celălalt”, cu celelalte libertăți, întâlnirea întru Idee, adică întru spiritualitate. Să trăiesc ceea ce au trăit și alții, să merg pe acele poteci bătătorite, să simt ceea ce au simțit și alții: marile idei, marile dorințe. Pentru asta doream să văd și să trăiesc filmele lui Tarkovski.
Cartea o puteți achiziționa de aici.
Autor: Mihai Vacariu
Titlu: Îndrăgostit de Tarkovski. Mic tratat de trăire a artei
Editura: Adenium
Colecția: Punct RO. Eseu
ISBN: 978-973-8097-11-7
Nr. pagini: 324
An apariție: 2013
Preț: 29 lei
sursa foto
