John Steinbeck – Șoareci și oameni

oameni-si-soareci

După ce am terminat-o de citit, am trecut cu un scroll fugitiv peste niște comentarii vizavi de carte și m-am oprit asupra unuia care zicea ceva de genul ”Și noi trăim ca-n carte, e fix aceeași perioadă, doar că epoci diferite”. Și atunci m-am gândit: România nu stă deloc rău la capitolul vândut pământuri, unii cumpără ca să le vândă la alții în străinătățuri, alții cumpără pământ prin te miri ce mijloace nesimțite pater-filias. România vinde. Altora. Și dacă România vinde, pentru ce să ne îngrijorăm?   Fără niciun fel de echilibru sau, ca să mă exprim în sistemul ierarhic al lanțului trofic , prădătorii și paraziții alcătuiesc echipe sau se scuipă între ei, își numără voturile sau se-njură la breaking news. Noi, pingelele și cataramele societății, ne uităm lung la spectacolul lor grotesc pe care ni-l servesc zilnic cu o nesimțire scârbavnică și dăm din umeri. Nu știm, nu ne băgăm. Nu ne pasă.

Am înclinat să-i dau dreptate aceluia care a comentat: într-adevăr, țara asta e plină de George și de Lennie. Contextul țării noastre face ca prădătorul să calce în picioare parazitul, să-l pupe, să-l sclavagească și în cele din urmă să-l omoare. Ce bine, însă, că Steinbeck a avut mintea unui geniu, nu unui dictator!

M-a rugat Arnoux Maz să fac o listă cu acele cărți care m-au marcat în 2013. Lista e în completare, dar azi am cedat tentației și m-am oprit asupra hiper-romanului Șoareci și oameni, de John Steinbeck.

E imposibil să nu fi auzit de Șoareci și oameni, e un fel de Război și pace al literaturii americane. It’s a must, cum ar zice canonul aburind de clișee.

Pe fundalul marii recesiuni din anul 1937 se naște romanul care va lua Premiul Nobel pentru Literatură douăzeci și cinci de ani mai târziu și care va deveni un fel de monument pentru cei care își părăsesc visurile. Steinbeck a dat lovitura și cu Fructele mâniei (1939), roman pentru care a primit Premiul Pulitzer.

Scriitorul pune accentul pe natură (majoritatea romanelor sale se petrec în zona rurală) și transmite în special trăirile omului simplu, învățat să dea cu sapa. Astfel, facem cunoștință cu colectivul de personaje ale lui Steinbeck, care, deși lucrează pământul sau se ocupă de gospodărie trăind de pe o zi pe alta, va fi întotdeauna capabil să își enunțe filosofiile . Nu cred că este doar o schiță simplă de a pregăti acțiunea, adică fundația scriiturii lui Steinbeck nu constă doar în laitmotivul pământului.  Experiența de viață și-a spus cuvântul și în paginile romanelor sale:  a fost nevoit să lucreze ca zidar, muncitor pe șantier și culegător de fructe. A renunțat la facultate pentru a lua drumul marelui New York, unde n-a reușit să se angajeze ca redactor și a locuit pe o barcă, pescuind pește. Toate acestea l-au apropiat de personajele sale, le-a dat viață și mai mult, le-a deschis un dosar de existențe. La Steinbeck contează incomensurabil legătura strânsă a omului cu natura; e o armonie care trasează vieți și destine, e un tonus care dă culoare poveștilor, pentru că el este, înainte de toate, un extrem de bun povestitor. Este pasionat și pasionant în legătură cu munca depusă, nu plictisește prin descrierile elaborate. Ăsta e avertismentul primit de cei care scriu despre elemente din zone rurale: ai peisaje, mizezi mai mult pe ele, ca apoi să tragi o linie și să le faci egale cu dimensiunile personajelor.

În Șoareci și oameni  avem doar două personaje centrale: George și Lennie, antitetici din toate punctele de vedere. George e tipul micuț și slăbănog, dar cu o minte brici și cu un simț al atenției invers proporțional cu făptura sa, iar Lennie, deși e masiv și corpolent, creierul său nu funcționează în parametrii normali, este puțin înapoiat și inadaptat. Singurul lucru care-l poate stăpâni e vocea calmă a lui George, prietenul său de-o viață. Cei doi visează la a găsi visul american, de  a scăpa de sărăcie și mizerie, de a își cumpăra o fermă și de a conviețui în liniște. Pentru a apuca acest drum, cei doi ajung la o fermă unde se angajează peste noapte. Problemele apar atunci când George conștientizează că Lennie nu se va adapta vreodată unui trai normal, printre oameni, că este atât de naiv și de inadaptat, încât nu poate avea un animal de companie fără să-l omoare ”din prea multă afecțiune”. George mi se pare a fi cel mai dificil personaj din romanul de față: nu doar că trebuie să gândească și să decidă pentru el și pentru Lennie, ci trebuie să creeze legături între acesta din urmă și lumea exterioară.  Pe de altă parte, ceea ce pare a fi motivul de bază al romanului e puterea de a visa. George și Lennie visează să-și atingă idealul, și puterea de a visa îi face răbdători și încăpățânați. În visul lor american mai atrag două personaje de la fermă, un negru, pe nume Crooks, infirm care se ocupă de cai și bătrânul Candy, care locuiește la fermă. Visul american le fură inimile și se răspândește ca o paletă de culori vii peste ariditatea pământurilor, întreținându-le astfel speranța în suflete.  S-a scris de-a lungul vremii despre predilecția lui Steinbeck pentru specia subumană bântuită de psihoze și demențe. Iată un pasaj din însemnările scriitorului:

”Păstrând gândirea științifică a secolului 19, care nega tot ce nu putea explica sau măsura, noi am lepădat în cămara din podul omenirii o mulțime de lucruri frumoase și vechi, de care n-avem nevoie la îndemână și pe care nu îndrăznim  să le aruncăm. Între timp, lucrurile acelea continuă să existe, firește fără binecuvântarea noastră. Ele au rămas pe seama copiilor, a misticilor și a nebunilor”

Dacă majoritatea personajelor din Șoareci și oameni reușesc să alunece către lipsă de spiritualitate și de educație, pentru că avem personaje-eroi rudimentare care nu au un discurs șlefuit și nici nu mânuiesc arta oratoricului, o excepție face personajul Slim, care arborează un aer nobil total opus inculturii în care se scad ceilalți. Ceea ce a vrut Steinbeck să facă în roman este doar o altă planetă construită în același univers propriu. Fiecare planetă reprezintă câte un roman al scriitorului, iar universul are drept simbol omul simplu care devine erou prin propria neștiință și prin propria îndemânare practică.

Șoareci și oameni  este  un roman despre depășirea limitelor și despre dependența oamenilor de ceilalți. Este o frescă care zugrăvește umbrele oamenilor pe câmp, în plin soare, ascunzând tot ceea ce e mai putred în interiorul lor, iar undeva, la orizont, apare pe frontispiciul cerului, Visul american.

 

Autor: John Steinbeck                                                                                                                         john-steinbeck

Editura: Polirom

Colecția: Biblioteca . Seria de autor ”John Steinbeck”

ISBN: 978-973-46-3380-7

Nr. pagini: 160

An apariție: 2013

Traducător: Dana Crăciun

Preț: 19,95 lei

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ruxandra A.
Redactor - editor SB

A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.

Număr articole publicate : 155