Dosar de scriitor (V): Fantasticul de lângă noi – Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București

Doamnelor și domnilor, s-a terminat vacanța și am revenit pe baricade, cu o tonă de energie și o poftă nebună de a despica firul în patru. Proza caleidoscopică a Doinei Ruști mi-a dat bătăi de cap, în momentul în care am început dosarul de scriitor, cu intenția de a deschide gustul pentru fantastic în ramă de cotidian. E al doilea dosar de scriitor al meu și am învățat că așa cum traducerea literară e o muncă delicată, în care limita între un text final-bijuterie și un eșec este atât de subțire, a alege punctele de reper reprezentative pentru lucrările unui scriitor, a păstra obiectivitatea, a nu aluneca nici în extrema entuziasmului copilăresc, nici în cea a criticii subiective, legate de obsesii personale și gusturi, e cel puțin la fel de dificil. Așadar, aveți puțintică răbdare, pentru că azi stăm de vorbă despre un volum neobișnuit: Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București (Polirom, 2010).

Într-un interviu acordat publicației ZF, în 2009, scriitoarea oferea o cheie interesantă, pentru proza sa: ”Mereu am fost fascinată de sinteze, de imagini globale, iar în modul meu de a înțelege lumea a existat în permanență un ochi fixat la distanță. Îmi place să refac integral drumul pe care îl parcurge un detaliu până să ajungă parte a unui întreg.” Comentariul este relevant pentru volumul de față, o proză care poate fi citită sub două forme: ca roman fracturat, în care fiecare personaj își primește momentul de glorie, ori ca serie de proze scurte, legate printr-un fir subțire, un detaliu care apare discret în celelalte texte, aparent independente. Detaliile se  imprimă aproape neobservate pe retină, pentru a răsări apoi, surprinzătoare, în alt text, modificându-i în mod esențial înțelesul. Provocarea majoră cu care mă confrunt este aceea de a intra în sufletul acestui volum fără a vă strica bucuria de a descoperi acest puzzle fabulos de detalii. No spoilers allowed.

Cămașa în carouri… ” este o serie de povești construite în jurul unui principiu interesant, și anume acela al lipsei de liniaritate a timpului. Constanta acestor povești este spațiul în camasa-in-carouri-si-alte-10-intamplari-din-bucuresti_1_fullsizecare personajele își desfășoară viețile, și anume spațiul Bucureștilor, timpul transformându-se într-o pânză invizibilă, permeabilă, prin care personajele se trezesc transportate în puncte neașteptate. O descriere mai apropiată de intenția autoarei este cea din povestirea ”Lângă Biserica Sf. Silvestru”: ”Apoi a sunat telefonul și Ema a trecut subit sub alt pliseu al lumii. Nu doar de la una la alta, ci chiar s-a rupt de timpul ei de Vicențiu, care o aștepta la universitate, de măsuța de toaletă pe care dormea o agrafă de păr și de fereastra înaltă, prin care se vede și acum Biserica Sf. Silvestru.” (p. 85) Punctul în care a ”aterizat” Ema este interesant: geografic, același, dar ”știa cu certitudine că se află în anul 1742, într-o zi fericită, chiar în preziua logodnei cu Pârvu, pe care toată lumea îl știe de Lețu Zidaru.” (p. 88)

Când aproape ați uitat de Vicențiu, pomenit în treacăt în textul de mai sus, acesta revine ceva mai târziu, cu o experiență proprie legată de timp care, de data aceasta, capătă forma unei spirale, aducându-l repetat în același punct fierbinte, marcat de întâmplări bizare:

Mami (n.ed. câinele care apare în propria poveste) adormise în visul ei luminos, în care gâfâiala alintată lângă zidul viitoarei biserici. Și nici măcar nu deschise ochii când de țeasta ei înfierbântată se loviră din nou sunetele rătăcite ale numelui lui Cristian. […]  Dar, în somnolența ei plăcută, strănută în mod neașteptat, și tocmai strănutul acesta venit fără voie mai dădu o mică lovitură sunetelor răvășite de teamă, a căror foșgăială se cuibări din nou în ceafa lui Vicențiu. Acesta, mânat de zumzetul cuvântului plutitor, se uită din nou la ceas, care era 12:34 și, împingând degetul în butonașul moale al telefonului, se gândi din nou la Ema.” (p. 194) Și exemplele pot continua.

endless_time__by_marsphoto-d5000hkPunctul central al volumului, prin desfășurarea amplă și dezvoltarea simbolurilor, este ”Cămașa în carouri”, o poveste care plutește pe firul subțire al prozei fantastice, prin transferul între personaje și modificarea prismei prin care se vede realitatea imediată. Finețea cu care sunt construite detaliile și povestea se conturează și crește este fascinantă. Cadrele se schimbă,  tonul le însoțește în mod natural, iar lectura este halucinantă: ”Văzută din trupul micuț al papagalului, viața avea altă față. Înregistra aceleași lucruri pe care le cunoștea foarte bine, dar în afară de ele mai exista o lume subtilă, o umbră vie a fiecărui obiect și a fiecărei ființe, iar această existență spumoasă se derula după alte legi. Fiecare zonă a vieții trimitea spre creierul mic al papagalului impulsuri imposibil de interpretat, mesaje scurte și clare în legătură cu bunăvoința sau nocivitatea unor trasee. Iar această nouă hartă a lumii îi făcea viața mult mai ușoară.” (p. 49) Trecerea dintr-un punct al timpului în altul, de la un personaj (fie el om, câine sau papagal) la altul, dintr-o dimensiune în alta se face în mod fluid, fără îmbinări vizibile, care ar putea altera experiența unui text fantastic bine construit.  Volumul amintește de o sală a oglinzilor, într-un parc de distracții, în care același punct se răsfrânge din direcții diferite, prin prisme diferite, unele incredibile.

Un atu esențial al acestei colecții de povestiri este faptul că legătura se face prin detalii imediate și accesibile: cămașa în carouri, Spring-ul de la Universitate, Biserica Sf. Silvestru, strada Batiștei care ”este ca o felie de pâine uitată în cuptor. Nu doar acum, ci în general, vara, mai ales în luna iulie” (n.ed. a oricărui an, de la începutul existenței sale, îmi permit să adaug). Fantasticul în spațiu familiar este un artificiu excelent utilizat, care sporește tulburarea cititorului. Indiferent de modul în care alegeți să priviți acest volum (fie ca pe un atipic și rarefiat roman, fie ca pe o colecție de proză scurtă), ” Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București” este un volum memorabil, prin construcția excelentă și elementele de bizar, cele care, cine știe, trec neobservate pe lângă dumneavoastră, doamnelor și domnilor, în fiecare zi.

A.

Despre celelalte volume răscolite, aici, aici, aici și aici.

 

Sursa foto, aici.

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Banciu
Co-fondator SB, Redactor șef

Vice-președinte și Director de Programe al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007), Andreea este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.

Număr articole publicate : 167