Despre frumuseţea necunoscută a legendelor tibetane – „Cântul regelui Gesar al Tibetului” de Alai

cantul-regelui-gesar-al-tibetului_1_fullsize

Timp de câteva zile (să fie 4, să fie 5?…), am uitat de orice limite spaţiale şi temporale întrucât am fost absorbită complet în povestea fascinantă ţesută de autorul de origine tibetană Alai în al său roman „Cântul regelui Gesar al Tibetului”. Rezultatul a trei ani de cercetare şi de adunare a materialelor şi documentelor referitoare la legenda regelui Gesar, acest roman reprezintă o incursiune caleidoscopică într-o lume demult uitată, o lume frământată de înfruntările epice dintre zei şi demoni, o lume în care magia este la loc de cinste, dar despre care încă se mai cântă şi în prezent. Povestea regelui Gesar dăinuie în continuare în inimile tibetanilor, alimentată de flacăra vie a inspiraţiei grungkan-ilor, povestitori ambulanţi a căror menire este să răspândească faptele de glorie ale fiului zeilor Cerului.

 „Ce erau aceşti demoni? Acumularea de bogăţii, setea de putere, răsfăţul în haine de satin şi îmbuibarea cu delicatese în timp ce săracii sufereau – toate acestea erau provocate de demonii din inimă.”

Ţesută fin, parcă în fir de aur şi argint, povestea lui Gesar din vechime se întrepătrunde cu cea a lui Jigmed din prezent, un păstor de oi ales de zei să cutreiere fostul tărâm al ţării Glingului şi să spună povestea lui Gesar, măreţul rege al oamenilor din vremuri de demult. Această alternare de perspective, de epoci, de suflete, reprezintă nestemata pe care Alai o plasează strategic în centrul operei sale, transformând-o în oglinda în care Gesar îl priveşte pe Jigmed, şi Jigmed pe Gesar. Pentru cei doi, cronologia devine superfluă, limitele temporale se estompează, şi nu rămâne decât povestea, trăită de Gesar, cântată de Jigmed. Fără a da drumul vreo clipă firului narativ ancorat bine în realitate, Alai introduce cu nuanţe subtile şi veridice elementul fantasticului: Jigmed cel din prezent şi Gesar cel din vechime se întâlnesc în vis, şi îşi influenţează reciproc poveştile. Jigmed pare într-adevăr ales de zei pentru a cânta povestea lui Gesar, iar regele face dovada puterilor sale cereşti, călătorind în viitor, în vis, peste o mie de ani. Deşi lipsită de tensiunea clasică a întâlnirii dintre două personaje esenţiale povestirii, această legătură fantastică dintre rege şi povestitor creează o stare de neastâmpăr care nu poate fi domolită decât odată cu parcurgerea ultimei pagini a romanului. Cum va sfârşi această întretăiere de poveşti şi destine, vă las să aflaţi şi singuri!

Din punct de vedere al naraţiunii, aş putea spune că măiestria lui Alai reiese din fiecare pagină: povestea nu stă pe loc o clipă, acţiunea se desfăşoară la pas vioi, într-un ritm semi-alert, care îl face pe cititor să-şi pună mereu întrebarea „oare ce mai urmează?”. Personajele sunt seducătoare şi îi invită pe cititori într-o lume în care există magie, iubire, spiritualitate, dar şi trădare, suferinţă şi dezamăgire. Deşi este fiu al zeilor Cerului şi beneficiază de puteri supraomeneşti, Gesar este limitat în gândire, simţire şi înţelegere de trupul său de om. Acesta are nevoie de ani întregi pentru a ajunge la un nivel de iluminare demn de un rege adevărat al supuşilor săi. Deşi este reticent la început în a-şi ocupa locul pe tron, Gesar se maturizează abia în anii în care este regele Glingului. Prin urmare, acesta suferă o transformare în timp, una pozitivă, abia la sfârşitul căreia capătă înţelepciunea necesară unui conducător drept şi respectat, care merită să fie pomenit în cântece şi poeme mulţi ani în viitor.

 „De la naştere, Joru fusese precum soarele ascuns după nori sau ca un lotus în nămol, cu parfumul dulce îngropat în mâl. Însă greutăţile pe care Cerul le abătuse asupra lui îl făcuseră să simtă puternic suferinţa oamenilor. Iar acum şedea pe tron.”

Interesantă mi s-a părut iarăşi încadrarea poveştii lui Jigmed în realitatea timpului prezent. Jigmed este un păstor de oi care, în urma unor vise despre deschiderea porţilor Cerului în faţa sa, începe să cânte povestea legendară a marelui rege Gesar, coborât din Ceruri pentru a stârpi pământul de demoni. Pornind din străvechiul loc de naştere al lui Gesar, Jigmed străbate la picior ţinuturile pe care, cu sute de ani în urmă, le străbătuse şi Gesar cu oştirile sale. Jigmed întreprinde o călătorie inițiatică, menită să-i dezvăluie cât de mult adevăr şi cât de multă ficţiune există în legenda regelui Gesar. Acesta pare a fi singurul grungkan care caută să afle graniţele exacte ale Glingului de demult şi ale ţinuturilor învecinate cu acesta.

„- Am vrut doar să ştiu dacă povestea e adevărată. Am vrut să ştiu dacă a existat cu adevărat un lac sărat sau un drum al sării.

– Vrei o poveste adevărată? Vrei să fie adevărat ceea ce s-a petrecut în poveste?”

Spre deosebire de ceilalţi povestitori, Jigmed fusese la început analfabet, nu avea voce şi nu ştia o iotă din poemele închinate lui Gesar. În urma inspiraţiei primite din Ceruri, acesta devine, însă, cel mai renumit grungkan, fiind privit de oameni cu respect şi admiraţie. În periplul său prin Tibet, Jigmed întâlneşte multe personaje interesante, are parte de multe experienţe hotărâtoare, iar substanţa sa sufletească cunoaşte o metamorfoză, exact ca cea a lui Gesar din trecut. Însă care sunt acele aventuri ale povestitorului, vă rămâne să descoperiţi doar lecturând „Cântul regelui Gesar al Tibetului”! Nu pot să vă spun decât că fiecare pagină abundă de magie, frumuseţe şi melancolie…

„- Am nimicit mulţi demoni din afara inimii omeneşti şi îi voi nimici şi pe ceilalţi, înainte de a mă întoarce în Ceruri. Dar voi când veţi stârpi toţi demonii lăuntrici?

– Oamenii nu vor pieri niciodată.

– Aşadar, nici demonii din inima voastră nu vor pieri niciodată.

– Nu le spunem asta oamenilor, căci vrem să-şi păstreze speranţa.”


 

Autor: Alai

Editura: Polirom

Colecţia: Biblioteca Polirom.

Nr. pagini: 352

Traducător: Mihaela Negrilă

An apariţie: 2014

Preţ orientativ: 34,95 lei

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Loredana Malic

Loredana Malic
Atunci când coboară cu capul din nori şi nu mai visează cu ochii deschişi la happy-ever-afters, Loredana este o traducătoare înnebunită după lectura în aer liber din timpul verii, muzica orientală, fâşâitul mării în urechi şi ceaiurile cu scorţişoară băute iarna. Este ferm convinsă că, în viaţă, fericirea poate fi atinsă prin simplitate, bunătate şi iubire.