David Brin – Poștașul

… sună de trei ori după Apocalipsă

bookpic-5-postasul-33269

Pentru pasionații de gaming care tânjesc după jocuri ce vizează distrugerea lumii, trebuie să le spun că romanul lui David Brin, Poștașul e genul de roman care îți pune mintea la contribuție și care abordează Apocalipsa într-un mod puțin mai neconvențional față de cum și-o închipuie fiecare.

Cum omul e capabil să se regăsească pe sine indiferent de mediul în care trăiește, aflându-se în vârful lanțului trofic, iată că Brin propune un scenariu ludic pentru ceea ce înseamnă războiul sfârșitului lumii: distrugerea în totalitate a Americii. Ideea nu e atât distrugerea Americii, ci reconstruirea ei și felul în care ultimii oameni se regăsesc unii pe ceilalți cu sufletele inerte și speranța aproape lobotomizată. Dacă m-aș ocupa de jocuri, aș merge pe scenariul ăsta și aș lăsa omul să găsească metode de a reconstrui o lume, nu doar de a o distruge.

Romanul nu se adresează exclusiv pasionaților de gaming,  ci se adresează celor ce iubesc cărțile bune care au ceva de transmis. Avem o lume post-apocaliptică în care siguranța se micșorează cu fiecare oraș distrus. Cum întreaga Americă este făcută praf în urma unui cataclism nimicitor, supraviețuitorii se chinuie să își reia vechiul trai fiind conștienți că ceea ce vor găsi vor fi resturi de mâncare sau resturi ale concetățenilor lor.

Într-o astfel de lume descentrată ca o roată fără ax, există, desigur, un erou, un personaj care le cam ia fața celorlaltor personaje: Gordon Krantz, care a supraviețuit 16 ani în sălbăticie după ce teritoriile Americii s-a împrăștiat în cele patru zări. Desfășurarea acțiunii m-a trimis cu gândul la Drumul, scris de Cormac McCarthy, pentru că avem parte de același scenariu al supraviețuirii. Cred că ipoteza Apocalipsei a lui Brin e mai împopoțonată din punct de vedere al -ului, pe când cea a lui McCarthy pune problema înlăturării cu totul a civilizației, ceea ce cred că s-ar întâmpla în cazul unui astfel de cataclism.

Ieșind din sfera paranoicului, ne întoarcem la eroul-personaj Gordon Krantz, care iese din boscheții urbani hotărât să ia legătura cu ultimii supraviețuitori. Dacă el nu avea în cap dimensiunea dezastrului, descoperă cât de curând faptul că America reprezintă doar bucăți de hârtie mototlite. Ca și când dezastrul în sine nu ar fi fost o problemă, în scenă apar holniștii, un soi de mercenari a căror misiune e să distrugă ultimele comunități de oameni cu frica lui Dumnezeu răsfirați de-a lungul craterelor. Gordon e vânat cu nesaț de către brutele holniste (numite așa după conducătorul lor suprem, Nathan Holn, versiunea robotizată a unui cu idealuri mai mici), dar refuză să moară și norocul lui constă în faptul că găsește uniforma unui poștaș și sacul cu scrisori din dotare. Holniștii vor supremația teritoriilor pe care le vandalizează obsesiv-compulsiv, poate-poate vor strânge bunuri care le vor îmbunătăți existența (morfina, diazepam, antidepresive, opium, marijuana și alte lucruri de uz casnic ce rup neuronii).

imagesDeși își asumă un rol care nu e tocmai visul lui dintotdeauna, Gordon Krantz începe să învie speranța în inimile oamenilor pretinzând că există supraviețuitori care le-au trimis scrisori. Mi s-a părut bună ideea lui Brin de a-și transforma personajul principal într-un mântuitor de rase, având rol mesianic și încercând să reunească triburile ultimilor oameni rămași în viață împotriva holniștilor.

Romanul are trei părți, așadar trei nivele pe care Gordon (sau cititorul) trebuie să le parcurgă pentru a ajunge dincolo de jungla urbană și dincolo de violența răspândită de slugile abrutizate ale lui Holn. E genul de carte care merită o impecabilă și o variantă computerizată pe consolă; sunt sigură că ambele s-ar vinde în primele zile de la apariție, pentru că îți trebuie o doză neobișnuită de imaginație pentru a pune în lumină ideea că după distrugere, cineva poate să adune resturile și să reconstruiască o nouă civilizație.

Dacă mai toate cărțile/filmele care aveau drept obiect de studiu Apocalipsa, sfârșitul lumii, sau războaie intergalactice, propuneau ca noi,  pământenii, să fim căsăpiți și hăituiți printre ruine, Brin a avut ideea fabuloasă de a aborda sfârșitul lumii bazându-se pe întrebarea ”Ok, and now what?”.  Asta determină automat nașterea unei noi civilizații. Altă idee a lui Brin e faptul că speranța trebuie întreținută indiferent de pericol, că prin speranță, oamenii pot ajunge la o regăsire cu ei înșiși. Mai mult, în roman, chiar există o mașinărie a speranței care se străduiește să mențină dorința de supraviețuire a oamenilor.

Cartea reprezintă o cale ingenioasă de a afla ce se întâmplă dincolo de sfârșitul lumii și poate fi comandată de aici.

Titlu: Poștașul

Autor: David Brin

Editura: Paladin

Colecția: Science fiction masters

Anul apariției: 2013

ISBN: 978-973-124-890-5

Traducător: Ana Veronica Mircea

Preț: 25,90 lei

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ruxandra A.

Ruxandra A.
A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.