Colin Thubron – Redescoperind Drumul Mătăsii

Acest articol a fost publicat de Semn Bun pe 1.07.2014 în rubrica Recomandare de lectură și are asociate următoarele etichete: , .

Redescoperind_drumul_matasii_180Pentru pasionaţii de istorie, geografie, călătorii, antropologie, istoria culturii şi a mentalităţilor sau istoria religiilor, Redescoperind Drumul Mătăsii. Din China şi munţii Asiei Centrale în Iran şi Turcia de Colin Thubron oferă o lectură densă, plină de cunoştinţe inedite din toate aceste domenii. Cartea se încadrează într-un gen literar pe cale de dispariţie sau care nici măcar nu a existat vreodată ca o categorie de sine stătătoare: o carte de călătorii care este şi ficţiune, poezie în acelaşi timp. Colin Thubron reuşeşte să fie obiectiv şi subiectiv deopotrivă: păstrează echidistanţa observatorului fără a sacrifica descrierile poetice, micile episoade de ficţiune pură, dialogurile sensibile sau grave, umorul fin.

Lectura cărţii în sine este un drum, un drum pe care cititorul îl parcurge pas cu pas, având uneori chiar impresia că stă pe loc. Lipsa unei intrigi sau a desfăşurării gradate a unei acţiuni transformă lectura cărţii într-un exerciţiu de răbdare şi ambiţie, calităţi pe care Thubron însuşi trebuie să le fi avut atunci când s-a înhămat la acest drum legendar de peste unsprezece mii de km parcurs în opt luni. Călătoria propriu-zisă, efectuată de Thubron la o vârstă înaintată (peste şaizeci de ani) este o realizare demnă de admirat. Modul în care reuşeşte să pună pe hârtie experienţele sale depăşeşte însă cu mult această admiraţie.

Potrivit legendei, Lei-tzu a fost cea care a descoperit mătasea. În timp ce se plimba prin grădina ei, a observat un vierme ciudat care se îndopa cu frunze de dud. Timp de câteva zile, l-a privit cum se răsuceşte într-o reţea aurie şi şi-a imaginat că este sufletul unui strămoş. Apoi a văzut cum se închide singur şi a crezut că a murit – până când fluturele reîncarnat a apărut subit din gogoaşă. Jucându-se uluită cu giulgiul lui rupt şi minuscul, împărăteasa l-a scăpat din greşeală în ceaiul ei. A apucat alene fibra înmuiată, desfăşurând-o apoi, cu o uimire tot mai mare, într-un fir lung şi strălucitor de mătase. Cu timpul, a ajuns să îi înveţe şi pe alţii meşteşugul ţeserii mătăsii şi al creşterii viermelui misterior, iar la moartea ei a fost zeificată şi aşezată în cer, în sălaşul celest al Scorpionului, constelaţia Casa Mătăsii.

O vreme a ciugulit delicat din puiul aflat în faţa lui, tamponându-şi când şi când colţurile gurii cu mâneca. Apoi, cu sobrietatea bruscă şi paradoxală a poporului său, a spus:

– Mi-e frică de moarte. Şi de singurătate. Când închid ochii, mă răcesc. Mă gândesc: aşa e moartea. Întuneric, unde nu există senzaţie sau gust. Cred că mulţi tineri se tem de asta. Bătrânii pot privi în urmă la nişte vieţi pline, poate, şi nu le este frică…

Drumul Mătăsii începea la poarta vestică a vechiului Changan. Municipalitatea din Xian a comandat o cuită comemorativă de cămile, sculptate în gresie roşie, de două ori mai mari decât în realitate. Însă amplasamentul porţii a fost deja înghiţit de un supermarket, scăldat în reclame la carduri de credit. Aşa încât cămilele ocupă un refugiu pietonal al unei străzi din apropiere.

 

În vremea Dinastiei Tang nimeni nu vorbea despre Drumul Mătăsii. Sintagma provine din secolul al XIX-lea, creată de geograful german Friedrich von Richthofen – şi nu era deloc un singur drum, ci o reţea flexibilă de artere întinse spre Mediterana. Istoricii susţin că începutul lui datează din secolul al II-lea î.e.n., însă traficul a început cu mult înaintea consemnării în scris a drumului.

Prezentările minuţioase ale locurilor pe care le vizitează, precum şi descifrarea istoriei, a culturii şi a religiei prin oamenii contemporani oferă cititorului acces la cunoştinţe şi senzaţii pe care nu le poate experimenta vizionând un documentar sau efectuând o căutare pe Google despre un anumit loc/ un anumit artefact/ un anumit obicei local. Astfel, cu toate că lectura poate părea pe alocuri monotonă precum deşerturile pe care Thubron le parcurge, „călătoria lecturii” conduce la o destinaţie care merită efortul investit. După ce ai citit cartea, ai sentimentul unei înţelegeri depline a modului în care Orientul este acaparat de Occident, a felului în care trecutul lasă loc prezentului. Thubron nu cartografiază un drum, nu prezintă placid anumite oraşe sau sate, ci spune istoria subtilă asupra căreia nu prea se mai apleacă nimeni: povestea oamenilor contemporani obişnuiţi din Xian, Kashgar, Tabriz sau Teheran. În cutele pielii lor se ascund milenii de civilizaţie, războaie, lupte pentru supravieţuire, credinţe, obiceiuri, limbi.

Nuanţele scriiturii lui Thubron captează melancolia din ochii unui locuitor oarecare al unui sat, regretele din gesturile altuia, entuziasmul şi pasiunea din vorbele unui ghid sau ale unui vechi prieten. Foarte rar se combină la un scriitor de cărţi de călătorii capacitatea de a analiza profund natura umană cu talentul de a reda peisaje printr-o poezie subtilă, rafinată şi cu credibilitatea asigurată de un ochi de observator obiectiv, antropologic.

– Problema este următoarea, a spus Mouli. Nu poţi descrie viaţa chinezească în limba engleză. Pentru că nimic nu poate fi tradus cu adevărat. Nici cultura, nici politica, nici măcar aspectele cotidiene. Cuvintele nu se potrivesc. Nu există concepte.

Autor: Colin Thubron

Titlu: Redescoperind Drumul Mătăsii

Editura: Polirom

Colecţia: HEXAGON. Cartea de călătorie

ISBN: 978-973-46-4043-0

Număr pagini: 384

An apariţie: 2013

Abonează-te gratuit prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona și vei primi notificări doar când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te altor mii (13) de abonați

Direcționează 20% din impozit

Donează dacă vrei să susții financiar educația culturală. Decide ce faci cu 20% din impozitul afacerii tale. Poți contribui la dezvoltarea revistei, ca aceasta să aibă mai multă consistență, coerență și consecvență în plan editorial. Îți mulțumim în avans! Revista digitală SemneBune este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Semn Bun

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Comments are closed.