Cloud Atlas. Călătoria unei familii de suflete

cloud atlas 01 Cloud Atlas(2012) / Atlasul norilor este filmul pentru care frații Lana & Andy Wachowski (care și-au câștigat faima internațională cu Matrix) și germanul Tom Tykwer au format un trio creativ cu adevărat unic. Împreună au scris, au regizat şi au produs pentru marele ecran romanul omonim al scriitorului englez David Mitchell, considerat o adevărată capodoperă modernă.

Cartea Cloud Atlas, apărută în anul 2004, este câştigătoare a British Book Literary Fiction Award şi nominalizată la Booker Prize, Nebula Award şi Arthur C. Clarke Award. David Mitchell figurează în antologia Granta a celor mai importanţi tineri scriitori englezi, iar în 2007 a fost inclus de Time Magazine în topul celor mai influente o sută de personalităţi din lume, chiar dacă la acel moment scriitorul avea doar 38 de ani. Romanul, considerat inițial de însuși autorul său imposibil de ecranizat, cuprinde șase povestiri distincte, care se desfășoară în spații geografice și temporale diferite, aparent fără nicio legătură între ele. Am fost încântat și un pic invidios pe modul în care cineaștii au dezasamblat cartea mea pentru a o reasambla apoi într-o manieră care să se potrivească mediului lor. M-am simțit ca un donator de celule stem, care apoi au crescut și au devenit creația acestor artiști. Rezultatul e o operă magnifică. Am fost, pur și simplu, fascinat!, a declarat scriitorul David Mitchell, urmărind derularea procesului de creație a filmului, care s-a întins pe durata a patru ani.

Apariția filmului în 2012 la The Toronto International Film Festival a despicat critica mondială de film în două tabere antagonice, fiind elogiat și criticat, deopotrivă, cu aceeași ardoare. Criticile se referă în principal la durată (filmul are 176 de minute) și la scenariul alambicat, considerat de unii greu de urmărit. Dar, din tabăra entuziaștilor privind, Cloud Atlas este o minunăție – șase povești împletite într-una singură; actori excepționali jucând fiecare câte șase roluri diferite; șase epoci istorice, prezentate fiecare cu măreția și ororile ei – de la 1800 până într-un viitor mai îndepărtat decât trecutul; șase colțuri ale lumii, surprinse în toată splendoarea și decăderea lor.

Cei doi protagoniști, în jurul cărora se înfășoară spirala narativă a filmului, sunt întrupați de Tom Hanks și Halle Berry, care reușesc să fie surprinzători, speciali și autentici în fiecare poveste, chiar și-atunci când personajele lor cedează primul plan și se pierd pe fundalul unei întâmplari în care alții acaparează scena. Acest balans fin și armonios între rolurile principale și secundare (mai bine spus supporting role) crează o impresie puternică, din care înțelegi că viețile tuturor sunt la fel de importante și nicio poveste nu va rămâne nespusă.

cloud atlas 03Doar un singur exemplu – apariția minunatei Susan Sarandon este atât desurprinzătoare (și nu numai datorită machiajului spectaculos), încât pentru o clipă n-o recunoști. Personajele ei, aparent episodice, aduc frumusețe, căldură și emoție filmului din a cărui distribuție face parte ca invitat special (ca și Hugh Grant). De altfel, toți actorii, în periplul lor prin povești și personaje, capătă, rând pe rând, trăsături fizice specifice și accent american, australian, britanic, chinez, german sau corean, ca-ntr-un caleidoscop multicolor, atotcuprinzător, de identități personale și colective.

Dar mai presus de narațiunea incitantă și de încercările spectaculoase prin care trec personajele, Cloud Atlas este un film absolut remarcabil prin mesaj și printonul ferm cu care susține ideile fundamentale pe care își bazează întreaga construcție.

Filmul ne vorbește despre sufletul etern, care călătorește în timp și spațiu pentru a se întrupa în vieți și corpuri diferite. Vedem cum același suflet poate sălășlui în trup de bărbat sau de femeie, poate fi învelit în piele albă, neagră sau galbenă, poate trăi o viață de bogat sau de sărac, de cinstit sau de corupt, de învingător sau de victimă, de lepră sau de erou. Și înțelegem că, indiferent de înfățișarea pe care și-a luat-o într-o anume existență, el rămâne mereu același, are aceeași identitate profundă, același Sine, aflat doar în etape diferite pe drumul său spre evoluție și desăvârșire.

Credința în reîncarnare și în nemurirea sufletului e veche de când pământul și are milioane de adepți în întreaga lume, aparținând celor mai variate culte și rituri. Cloud Atlas reușește să ilustreze această credință fără a-i da, însă, niciun fel de conotație sau coloratură religioasă, ceea ce este cu adevărat remarcabil, datorită caracterului universal al înțelegerii.

Filmul vorbește, de asemenea, despre întâlniri și decizii, ca factori determinanți ai vieții noastre și, deopotrivă, a celor din jur. Fiecare întâlnire aduce cu sine o altă direcție posibilă, se afirmă în Cloud Atlas,iar modul în care destinele personajelor din cele șase povești se întrepătrund și se influențează unele pe celelalte demonstrează cu prisosință această interdependență. Întâlnirea cu un anume suflet se poate să se fi petrecut demult, într-un trecut care se pierde în negurile memoriei, iar modul în care am interacționat atunci cu el are o influență covârșitoare asupra întâlnirii noastre de acum. Și mai departe – felul în care vom relaționa acumcu sufletul găzduit de ființa din fața noastră va determina decisiv modul în care ne vom întâlni din nou, dintr-o viață viitoare.

Altfel spus, dacă ne uităm cu ochi limpezi și lucizi la viața noastră prezentă, oricare ar fi ea, ne vom vedea trecutul și ne vom intuit viitorul, pentru că în structura interna a clipei de acum sunt încorporate trecutul (pentru care prezentul este o consecință) și viitorul (pentru care prezentul este o premiză). Tot ce-a fost ori o să fie în prezent le-avem pe toate, spunea Mihai Eminescu în a sa Glossă, deși cel mai probabil nici autorul romanului Cloud Atlas, nici realizatorii filmului nu l-au citit pe poetul român care exprima genial aceeași înțelegere cuantică a simultaneității timpului și știa, încă din 1883, că viitorul și trecutul sunt a filei două fețe. Poate că, la urma urmei, toate mințile luminate ale lumii, din toate epocile, se întâlnesc undeva, în planul înalt al ideilor și al adevărurilor primordiale.

În Matrix, realizatorii filmului ne prezentau realitatea ca fiind, de fapt, un program binar, un văl tras peste ochii neștiutori ai omenirii, o iluzie apetisantă cu care omul, confundându-se, devine sclav necârtitor al sistemului. Pentru a vedea programarea în care erai înrobit, trebuia să ieși din matrix, adică să ieși din matcă, din sistem și să distingi în spatele a ceea ce era numit realitate, șirurile nesfârșite de 0 și 1 care-o compuneau. Aici, în Cloud Atlas, suntem martorii unui alt fel de dezvăluire, la fel de tulburătoare. Viețile noastre nu ne aparțin. Suntem legați de alții din trecut sau din prezent – iată adevărul ascuns privirii și logicii imediate, de care noi, oamenii, părem a nu fi conștienți. De aceea persistăm mereu în aceleași greșeli și mergem si ne-ntoarcem mereu pe același traseu, ca niște patinatori. Pentru că sufletul, care este partea esențială a ființei umane, nu e singur, de capul lui, pe pământ, ci aparține unei familii de suflete, este parte a unui întreg, alături de care va călători prin veacuri și de care e legat prin fire indestructibile.

Cu alte cuvinte, Cloud Atlas este o demonstrație vizuală a credinței că orice faptă, bună sau rea, a unui suflet întrupat (a se citi om) va avea consecințe asupra tuturor membrilor din familia sa de suflete, modelându-le destinele din toate timpurile. Iar podurile care fac legătura între o viață și următoarea, dar și între un suflet și altul sunt alegerile fiecăruia. Deciziile noastre, în fața oricărui tip de încercare, reflectă nivelul de conștiință și gradul nostru de evoluție, reacția etică fiind singura măsură cu care putem să ne evaluăm, să ne definim și să ne construim destinul.

cloud atlas 04

În ciuda unor pasaje de un comic savuros sau a unor scene care-ți taie respirația prin emoție și tandrețe, filmul Cloud Atlas este o demascare a dorinței de putere, de care omenirea se pare ca a fost și va fi însetată în toate timpurile, o acuză virulentă la adresa așa-zisei civilizații, din orice veac și de orice fel, care mai întotdeauna aduce violență și moarte, ridicând brutalitatea și dezumanizarea la rang de virtuți. Sistemele din toate timpurile au avut și vor avea nevoie de sclavi și dacă nu-i pot înrobi, îi fabrică – așa cum vedem în povestea imaginata într-un viitor terifiant, în care toate vânzătoarele fast-food-ului dominator arată la fel, vorbesc cu aceeași voce, se mișcă identic, supunându-se aliniate aceluiași destin necruțător, pentru care nu sunt decât un număr de identificare.

În aceeași măsură, Cloud Atlas este un elogiu adus rebelului, eroului cu sau fără voie, care pune bețe în roată sistemului, împotrivindu-se oricărei forme de tiranie sau control. Iar rebeliunea poate căpăta multe fețe – de la evadarea unor bătrânei dintr-un azil absurd de strict, până la sacrificiul de sine pentru a împiedica o nouă apocalipsă.

Cloud Atlas ne invită să reflectăm și, poate, chiar să ne revizuim felul în care percepem viaţa şi lumea din jur. Cele șase narațiuni, care formează într-un final o singură mare poveste de viață, ilustrează plastic și convingător ceea ce în teoria haosului se numește the butterfly effect. Așa cum bătaia din aripă a unui fluture poate determina, în timp, un uragan de partea cealaltă a globului – tot așa și viețile noastre, prezente, trecute sau viitoare, pot fi schimbate de un eveniment aparent neînsemnat, dar care, prin simpla lui existență, ne va duce pe un drum care se va dovedi a fi semnificativ diferit față de traseul pe care l-am fi urmat dacă acel detaliu minor n-ar fi fost acolo.

cloud atlas 05

Deși în surdină, filmul ne spune să avem încredere în vocea interioară care ne șoptește mereu, dar pe care de cele mai multe ori o ignorăm, luați de valul contextual al realității zilnice; ne vorbește despre acele adevăruri pe care le știm pur și simplu, înaintea oricărui raționament sau deducții; se sugerează că visul este o modalitate de cunoaștere a trecutului și a viitorului, uneori mult mai exactă decât evidența însăși; ne amintește că există oameni pe care îi recunoaștem de îndată, chiar dacă nu i-am întâlnit niciodată în viața aceasta și de care ne simțim (și suntem) legați profund, chiar împotriva oricărei logici.

Într-un final, deslușind ițele încortocheate ale tuturor personajelor și poveștilor din acest film, nu ai cum să nu recunoști că singurul scop al vieții pe pământ, care pare a avea vreun sens, este acela de a fi aici pentru alții, pentru sufletele-surori, doar alături de care putem evolua și ne putem împlini destinul. Și la fel de explicit, Cloud Atlas demonstrează că doar sentimentele profunde, fie ele de iubire sau de ură, sunt cele care transcend anii și existențele. Noi alegem, în fiecare moment – prin emoțiile, gândurile și faptele noastre – de care parte a baricadei suntem. Dacă alegem să luptăm de partea luminată, sufletul nostru are o șansă la împlinirea destinului pentru că, întotdeauna, dragostea e cea care supravieţuieşte.

cloud atlas 02

Produs în Germania exclusiv din surse independente, Cloud Atlas a fost nominalizat la Globurile de Aur pentru cea mai bună muzică originală și a primit numeroase nominalizări la Premiul Saturn, câștigându-l pe cel pentru cel mai bun machiaj. Saturn Awards este premiul decernat în fiecare an de Academy of Science Fiction, Fantasy and Horror Films, pentru că, desigur, filmul e încadrat în categoria SF, iar iubitorii genului îl vor putea savura ca atare. Dar Cloud Atlas poate fi privit nu doar ca un film științifico-fantastic, ci și ca o lupă prin care realitatea își relevă conexiunile ascunse, invizibile cu ochiul liber. O lupă cu ajutorul căreia putem descifra frânturi din hărțile misterioase ale destinelor umane, acele hărți care pot fi incluse doar într-un atlas al norilor, pentru că doar ei, norii, îl pot vedea pe de-a-ntregul, privindu-l de la înălțimea plutirii lor efemere…

surse foto: aici și aici.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dana Nedelcu

Absolventă a Academiei de Teatru și Film București și premiată la secțiunea proză scurtă în 2013 la Concursul de debut literar IDC, Dana scrie despre film, pe care-l consideră, asemeni cărții, un prieten pe viață: „În această rubrică nu fac critică de film, ci doar vă vorbesc despre câțiva dintre prietenii mei”. Dana e pasionată de astrologie, artă și călătorii.