Canibalismul – pe gustul celor mulți

cannibal091213

Pentru spectatorul român, care trece dincolo de nivelul blockbuster-ului, cinematografia contemporană de limbă spaniolă este mereu o provocare. Nu cunosc cifrele pe care le-au adus aceste producţii în sălile din România, însă nu pot să nu mă refer la regizorii spanioli Pedro Almodóvar şi Julio Medem. De asemenea, mai sus ca vizibilitate – ajutaţi probabil şi de geografie – se situează mexicanii Alfonso Cuarón (Oscar pentru regie în 2014, Gravity) şi Alejandro González Iñárritu (Babel şi 21 grams). Dacă mai adăugăm listei şi excelentul thriller El orfanato (regia J.A. Bayona, 2007), cred că putem porni într-o aventură atent ghidată de ghearele minimalismului. Seara de sâmbătă (12 iulie, a.c.) de la Cinemateca Union se anunţa promiţătoare, mai ales că urma să o vedem în dublu rol într-o producţie internaţională pe românca (Spania-România-Rusia-Franţa, 2013)

Cu un puternic accent religios, dar şi cu o grijă deosebită pentru amănunte, Caníbal-ul lui Manuel Martín Cuenca pune relaţia dintre spanioli şi imigranţii români într-o dimensiune cel puţin inedită. Carlos (Antonio de la Torre), un croitor foarte bine văzut de micuţa comunitate din Granada (Spania), ascunde o activitate de criminal în serie. Ba mai mult, victimele sale nu sunt decât femei tinere şi frumoase, aspect care creează şi mai mult suspans momentelor în care protagonistul serveşte cina. Canibalismului îi cade victimă şi românca Alexandra, venită în Granada pentru a practica masajul erotic. După dispariţia ei subită (Manuel Martín Cuenca nu îşi duce mereu scenele până la capăt şi bine face), în peisaj îşi face loc Nina, sora ei geamănă (rol dublu interpretat cu multă naturaleţe de ), de care croitorul spaniol se îndrăgosteşte. De aici, lucrurile se complică, scenele devin enervant de lungi, sporind aşteptarea spectatorului.

Carlos este construit printr-o sumă de repetiţii, de la migala cu care îşi practică meseria, până la grija pe care o are atunci când îşi devorează victimele. Scenele de canibalism, deşi deloc violente, creează disconfort în plexul sau în stomacul cinefilului (după caz & preferinţe). Muzica clasică difuzată la radio, relaţia strânsă pe care o are cu preotul şi cu enoriaşii, dar şi pedanteria cu care îşi construieşte fiecare crimă completează un tablou în care Carlos devine antagonic faţă de Hannibal Lecter din Tăcerea Mieilor (1991).

tiff-2013-cannibal_01-630-thumb-630xauto-41989

În filmul lui Manuel Martín Cuenca, crima şi canibalismul funcţionează ca un motor cu ardere internă. Cele două surori gemene, venite în Spania pentru a-şi ajuta părinţii să nu piardă apartamentul, construiesc o perspectivă complexă asupra ţării noastre. Vulgaritatea şi gentileţea, îndrăzneala şi timiditatea, zgomotul şi liniştea sunt tot atâtea fotografii asociate României. Mai mult, Nina şi Alexandra vorbesc în mod diferit limba spaniolă. Nu întâmplător Olimpia Melinte a fost nominalizată la premiile Goya pe anul 2014. Nu trebuie să îl uităm nici pe Tudor Giurgiu, care a participat la partea de producţie.

Titlu original: Caníbal
Regizor: Manuel Martín Cuenca
Actori principali: Antonio de la Torre şi Olimpia Melinte
Durata: 116 minute
Genul: Thriller (conform IMDB)

surse foto: http://www.killerreviews.com/, http://twitchfilm.com/

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. Implicat în media culturală și Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012. A publicat "Rock în Praga" în 2011 și "#kazim (contemporani cu primăvara arabă)" în 2014 la editura Herg Benet.

Număr articole publicate : 392