Boris Vian – absurd si antieroi

Poate unul dintre cei mai excentrici scriitori francezi, Boris Vian a fost poet, dramaturg, romancier, traducător, inginer, inventator, trompetist și comentator muzical. Da, toate  într-unul, un CV unic în istoria literaturii. La editura Univers a apărut volumul „Nuvele inedite”, care adună laolaltă cele mai frumoase poveşti ale autorului.nuvele-inedite

Geniul său literar s-a aflat într-un permanent dans incendiar cu talentul de muzician şi spiritul unui noncomformism savuros. În scrierile lui Vian, jazzul este un microunivers venerat în care intră şi ies personaje din viaţa sa reală, pe care îşi ia libertatea să le mânuiască după bunul şi ironicul plac.

 E greu să îl încadrez pe Boris Vian într-un anumit gen literar. Probabil că dacă ar mai trăi şi în zilele noastre, ar considera orice fel de etichetare drept un sacrilegiu. Totuşi, dacă ar fi să-i atribui o cvasidirecţie literară, mi-ar plăcea s-o numesc absurdul poetic. Este vădită înclinaţia scriitorului pentru jocuri de cuvinte, unele realmente imposibil de tradus, cum se întâmplă în nuvela „În cerc în jurul miezului nopţii” – o adevărată paradă de nume şi porecle înţesate cu semnificaţii hazlii. Comparaţiile insolite crează imagini puternice, proiecţie a unor mentalităţi flamboiante: „Ceaţa asta era caldă ca o dropie cu febră”. Epitetele cromatice sunt presărate cu generozitate, contribuind la tabloul multicolor de personalităţi şi întâmplări fantasmagorice.

În lumea lui Vian, absurdul se întâmplă cu o nonşalanţă brutală, fără plasă de susţinere. Gouzin ghiceşte zilele de naştere ale femeilor şi astfel le transformă în amantele sale. Din nefericire, vraja are termen de expirare. Gânditorul Urodonal devine un fenomen mondial după ce emite câteva platitudini. Se pare că în această societate utopică, inteligenţa nu are limite, nici măcar cea a bunului simţ. Maternitatea are o conotaţie aparte pentru cuplul de homosexuali René şi Claude, care adoptă o adolescentă de pe străzi. O ceaţă cu proprietăţi afrodiziace se aşterne peste Paris, generând o orbire binefăcătoare. Pentru Jean, excursia montană mult visată capătă nuanţe sumbre când încearcă să pătrundă misterul celor trei femei cu care împarte cabana.

Nuvelele sunt scrise cu un sarcasm incisiv şi evocă de multe ori o critică socială tranşantă, pe care o întrevedem din spatele poantelor cu efecte-şoc. Personajele lui Vian sunt anti-eroi perfecţi care parodiază orgoliul nejustificat şi însoţit de fapte de bravură răsuflate (Majorul), violenţa exacerbată (copilul asasin Brise-Bonbon) sau incompetenţa autorităţilor (în „Paris; 15 decembrie 1999”).

Sursa foto aici.

 

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Colaborator SB

Absolventă a Masteratului de Traducere a Textului Literar Contemporan din cadrul Universității București. Premiată IDC, secțiunea Poezie (2012), scrie cronici de teatru, recenzii de carte, povestiri și poeme publicate ȋn diferite reviste. Pasionată de desen și spiritualitate.

Număr articole publicate : 44