Bogdan O. Popescu: Literatura și neurologia au fost universuri paralele pentru mine

cartea-dragostei_1_fullsize

Există momente, în care ai vrea să trăiești independent de curgerea ireversibilă timpului. Când zgomotul și aglomerația orașului devin cantitatăți neglijabile. Când basmele îți populează mintea, care peste zi fusese bombardată de informații mai mult sau mai puțin utile. Când nu îți e frică de diminutive și de gesturi tandre. Când poezia scapă de minimalismul acesta mizerabil.

Cartea Dragostei (, 2014) este un astfel de experiment. Este un exercițiu în care imaginația poetului este însoțită de rigoarea neurologului. Aș spune că medicul este cel care îl ţine în frâu pe poet și nu invers. Cu toate astea, lumea din acest volum este o adevărată , având în spate istorii savuroase. Despre acest lucru, dar și despre alte aspecte privind Cartea Dragostei ne-a vorbit poetul Bogdan O. Popescu în interviul pe care îl redăm mai jos.

SemneBune: Cum s-a născut Cartea Dragostei și care sunt catalizatorii acestui frumos proiect editorial?

Bogdan O. Popescu: Cartea dragostei s-a ivit în primul rând din revelația simplității frumosului, generată, evident, de dragostea însăși. Eu nu fac decât să reașez principiile, trăirile, introspecțiile acolo unde s-au născut ele în natura umană. Fără soția mea Laura, fără rezidența literară acordată de ICR New York la Ledig House, Omi Art Residence, împreună cu împrumutul de timp generat de ea, și fără încrederea prietenilor scriitori foarte apropiați care au citit-o în manuscris această carte nu ar fi existat.

SB: Recitind cartea, mi-am imaginat că aș fi un copil de zece ani. Și mi-a plăcut să mă plimb printre țestoase de galapagos, urși din clanul abenaki sau printre albine superpolenizatoare. Poate fi privită Cartea Dragostei ca un volum pentru copii?

BOP: Cartea dragostei este un volum numai pentru copii, mici și mari. Nu cred că poate plăcea adulților care se iau numai în serios sau bătrânilor care au pierdut ludicul, mândrindu-se cu experiența și sfătoșenia. Ea poate fi descoperită pe diferite niveluri de comunicare și răsfăț de revelație, de către copii instruiți mai puțin sau mai mult. Avertizez că recitirea va aduce întotdeauna noi idei și noi modele de joacă elevată. Așa cum citați, fiecare personaj al cărții nu are doar o apariție și o descriere ci o istorie și o evoluție de-a lungul întregului text.

SB: Cine sunt Luo na și Shangdi di liwu? A fost dificil să scrieți pe două voci?

BOP: Luo Na este prințesa, Shangdi di liwu prințul. Am denumit şi descris cu grijă cele două personaje, pe bolta dragostei lor fiind construită o lume. Luo Na are tot ce poate fi frumos într-o femeie, inclusiv teluricul, iar Shangdi di liwu este darul uman al unei zeități puternice orientale, reprezentând cerul. Vă mărturisesc că este extrem de dificil să scrii pe două voci egal. Expresia este diferită și trebuie să fie autentică de fiecare dată. Dar asta era singura cale să ajung la dragostea echilibrată, așa cum a fost din cele mai vechi timpuri: jumătate ea, jumătate el, jumătăți egal importante și emisfere de Magdeburg.

SB: caut în calculator și găsesc opt fotografii ale tale, am numai opt imagini cu tine cu care joc un șotron vizual versus urechile tale de finuțe, de zânuță, s-au desprins să detecteze toate semnalele de alertă. (51 tunet cartea schimbării tale). Cum funcționează acest melanj între lumea de poveste și lumea dezvrăjită a tehnologiei?

BOP: După părerea mea natural, suntem într-un basm contemporan – așa cum mi-a sugerat cineva. Cartea are și în acest sens două planuri – unul al vieții de zi cu zi, încărcate, explozive, cu banalități dar și cu surprize, cu telefoane, calculatoare, telecomenzi, din care se glisează către lumea fantastică, de fiecare dată. Special am și amestecat puțin lumile pe alocuri, pentru că atunci când citim un basm seara ne gândim la personajele lui și în timpul zilei următoare, la serviciu sau pe stradă  – ceea ce cred că e un lucru extrem de bun.

SB: V-ați asumat folosirea excesivă a diminutivelor în Cartea Dragostei. Poate că e doar impresie personală, dar cuvinte precum suflețel sau zânuță sunt un risc destul de mare. Cu toate astea, mi-a plăcut foarte mult ce ați afirmat într-un alt acordat recent. Citez: diminutivele sunt o dulceață a existenței, pe care trebuie să ne-o permitem când iubim. 

BOP: A fost un pariu, când vrei să intri în lumea dragostei și să scrii din miezul ei, ai doar două variante: ori cu diminutive, ori cu tragism. Eu am preferat versantul cartezian de această dată, al dragostei reușite și prospere, despre care nu a scris aproape nimeni în istoria literaturii. Toți au exploatat versantul Romeo și Julieta, Tristan și Isolda, Bonnie și Clyde, ca și când arta arta ar sluji numai la consolarea de a nu fi reușit în dragoste. Vin și spun că nu e așa, într-o carte care are mai multe cuvinte decât: “au  trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.

SB: În literatura contemporană, medicii sunt foarte activi. Mă gândesc la două nume, provenind din generații foarte îndepărtate: poetul Emil Brumaru și prozatorul Augustin Cupșa. Cum se îmbină la dumneavoastră neurologia cu literatura? Sunt complementare?

BOP: Literatura și neurologia au fost universuri paralele pentru mine. Le-am învățat pe fiecare separat, am făcut școli diferite pentru cele două, pe care le-am absolvit cu oarecare succes. Au crescut în mine, s-au acomodat una cu cealaltă. Apoi, când mi-am încordat trupul și mintea, s-au intersectat. M-am întins din nou și au redevenit paralele. Am învățat deja aceste mișcări și astăzi le intersectez atât cât cred eu că e bine, când îmi doresc. Ele fac parte din prelungirile spiritului meu.

SB: mă uit pe geam și parcul mare, pentru copii,a  generat și el un parc mic, pentru păpușile copiilor/sunt bucuroasă să descopăr toate semnele/acestui nou început. (3 înmugurire – ploaie rece) Câtă realitate și câtă ficțiune regăsim în aceste versuri?

BOP: Ei, peste tot este puțin real și multă ficțiune. De la micro- la macro- și invers întotdeauna poți găsi similitudini savuroase. Totul este să le conștientizezi și să te bucuri de ele cu adevărat. Aici e și sugestia implicită a dorinței de a avea un copil, de exemplu. Sunt multe, dar nu autorul trebuie să își explice textul, nu?

646x404

SB: eu am pierdut dragostea ta pătrată, hexagonală/eu am pierdut pentru o secundă/dragostea ta pitagorian-triunghiulară, cu tăietura de aur cu tot/drapată, feciorelnică, septembrică/ipotenuză fantastică a catetelor mele (12 obstrucționare, stagnare hexagrama pierdută). Cât de mult ajută limbajul matematic – sau tehnic, pentru a lărgi puțin orizontul de așteptare – poezia dumneavoastră?

BOP: Am făcut un liceu cu profil matematică-fizică, am pierdut cunoștințele, am rămas însă cu admirația. Cartea dragostei are o pulpă consistentă de limbaj matematic, pentru cei instruiți. Construcția este una nemaiîncercată – să trăiești I Ching-ul și să îi folosești mecanismele esențiale de construcție pentru a reclădi dragostea – în grădini suspendate – așa cum s-a ivit ea în ființa umană – aceasta este pariul meu.

SB: Sunteți conectat cu noile apariții din poezia românească? Ce titluri din ultimii ani v-au rămas aproape?

BOP: Cred că avem foarte mulți tineri extrem de talentați și, cu siguranță, Guvernul României ar trebui să investească cu mult mai mult în acest filon al creației noi românești, în toate domeniile artei. Nu aș vrea să enunț nume, sunt mulți tineri buni, ar trebui mai degrabă să vedem cum să îi facem să nu renunțe la o devenire care nu le aduce nicio satisfacție materială și nici măcar o glorie națională (cum era pe vremuri).

SB: Am păstrat pentru final o întrebare vădit naivă. O influență în acest sens este și Cartea Dragostei. (Mai) credeți că poezia poate să salveze lumea?

BOP: Eu încă mai cred că, așa cum spunea Aurelian Titu Dumitrescu, poeții au inventat un model de viață viitoare. Să dea Dumnezeu ca un număr cât mai mare de oameni să o poată trăi în viitor, atunci vom fi cu toții cu mult mai buni.

Surse foto: http://bookaholic.ro/, http://adevarul.ro/

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. A fost Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012 până în 2015. A publicat „Rock în Praga” în 2011 și „#kazim (contemporani cu primăvara arabă)” în 2014 la editura Herg Benet.

Număr articole publicate : 391