Barbatul din stanga

Alberto Mussa s-a născut în Rio de Janeiro în 1961. A studiat matematica şi percuţia înainte de a se îndrepta către literatură şi lingvistică. A debutat la 37 de ani cu proză scurtă (volumul Elegbara, apărut în 1997). Datorită originilor paterne (Liban, Palestina) şi studiului limbilor arabă, yoruba şi tupi (o limbă indigenă braziliană), Mussa şi-a însuşit şi identitatea culturală a acestor popoare, lucru evident în opera sa.

Fascinat de oraşul său natal, Mussa îl foloseşte ca scenă pentru majoritatea întâmplărilor din povestirile sale. Ceea ce diferă este epoca în care se petrec. Tot în Rio de Janeiro (la început de secol XX) se desfăşoară şi acţiunea romanului O Senhor do Lado Esquerdo, publicat în Brazilia în 2011 şi tradus în limba română de către Anca Ferro pentru Editura , unde a aparut în 2013 sub titlul Bărbatul din stînga. Trebuie spus de la bun început că traducerea acestui roman este o încercare grea pentru un traducător, datorită multitudinii de cuvinte intraductibile din portugheza braziliană, precum şi a termenilor indigeni folosiţi de autor, iar Anca Ferro s-a achitat mai mult decât onorabil de această sarcină.

Prima dificultate în traducere este chiar titlul romanului, unde există un joc de cuvinte din potrugheză. În titlul original se foloseşte cuvântul esquerdo (cuvânt cheie în roman), al cărui sens primar este acela de ‚stâng’, dar care are numeroase sensuri figurate, cum ar fi ‚stângaci’, ‚sucit’, ‚nesigur’, ‚de rău augur’, ‚grosolan’ sau ‚nedemn de încredere’. V-aş dezvălui prea mult dacă aş încerca să explic de ce sensul acestui cuvânt este atât de important în roman, şi n-am să fac asta, în speranţa că îl veţi citi cu acelaşi interes şi aceeaşi surpriză ca şi mine, însă vă pot spune că ‚bărbatul din stânga’ este cu adevărat ‚sucit’.

Romanul lui Mussa are straturi, ca şi ceapa, ca să-l cităm pe celebrul Donkey din filmul animat Shrek. Stratul exterior, şi totodată firul principal al poveştii, este de roman poliţist. Într-o casă rău famată dar frecventată de întreaga societate înaltă din Rio de Janeiro, are loc o crimă. Aparent, crima este săvârşită de una dintre prostituatele care lucrau acolo, însă probele par să indice şi implicarea unui bărbat. Cum suspecta principală dispare fără urmă chiar inainde de descoperirea cadavrului, Mussa se foloseşte de acţiunea de căutare a ei (care se desfăşoară până la sfârşitul cărţii) pentru a dezvălui celelalte straturi ale romanului său.

Paiol_Literario_Alberto_Mussa_123

Astfel, Bărbatul din stânga poate fi citit şi înţeles, pe rând, ca roman poliţist, tratat de antropologie, culegere de mituri şi legende indigene, manual de magie şi vrăjitorie africano-indigenă, studiu de psihologie sexuală, dar şi ca o poveste istorică despre împărătese, comori şi piraţi. Mai întâi ni se prezintă o scenă a crimei reconstituită cu discreţia dictată de implicaţiile politice ale victimei. Apoi intră în scenă Baeta, un inspector expert în dactiloscopie, dar în acelaşi timp client al casei de toleranţă în care avusese loc crima, practicant al interzisei capoeira şi marcat de ritualurile magice la care fusese martor în copilărie şi pe care încearcă să le nege la maturitate.

Căutările şi frământările personajului  Baeta îi dau autorului ocazia să facă paranteze istorice şi paralele mitologice. Face referire la legende braziliene de care, după ce le relatează în amănunt, tot el se dezice, declarând că nu crede în ele, deşi rigurozitatea cu care le descrie pare să sugereze altceva. Tot în paginile Bărbatului din stânga găsim şi o scurtă istorie a războaielor şi, implicit, a obiceiurilor şi miturilor triburilor indigene, precum maracajás şi tamoios.

Mai întâi subtil, apoi cu totală lipsă de pudoare, ni se relevă ulterior şi înclinaţiile şi perversiunile sexuale pe care le practică înalta societate din Rio de Janeiro. Unul dintre personaje chiar studiază temeinic comportamentul sexual al clienţilor din Casa Schimburilor, cum este denumită casa în care avusese loc crima, şi emite teorii aproape psihanalitice despre tipologiile subiecţilor.

Nu în ultimul rând, cartea lui este o ocazie excelentă de a înţelege din context sensul unor termeni specific brazilieni, precum candomblé, puíta, pajé, muquiço şi mulţi alţii, de a afla originile şi istoria practicii capoeirei, şi de a cutreiera străzile din Rio de Janeiro şi de a-i cunoaşte intim locuitorii fără a părăsi fotoliul. Iar dacă încă sunteţi în cumpănă, vă mai spun că în ciuda atâtor detalii istorice şi antropologice, Bărbatul din stânga este o carte uşor de citit, care are acea calitate rară de a se lipi de degete şi de a cere să fie citită într-o singură sesiune. De aceea, vă invit să căutati în librării raftul Editurii şi sa v-o procuraţi cât mai curând.

un text de

surse foto aici și aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Avatar
Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.