Dacă unele cărți S.F. tratează problema apocalipsei și stârpirea oamenilor de pe Pământ, putem spune că azi, în Orașul și stelele lui Arthur. C. Clarke, ne confruntăm cu ciocnirea a două civilizații: una tehnologizată și izolată în orașul Diaspar, alta uitată-n munți, care încă mai păstrează amintirea oamenilor străvechi. Cine-s oamenii străvechi? – vă veți întreba – ei bine, oamenii străvechi suntem chiar noi, cei de azi, cu iPhone-uri, Galaxy-uri și televizoare pleoștite și late cât o cărămidă din Zidul Chinezesc.
Interesant mi se pare faptul că acest roman a fost publicat în 1956 (în România a apărut abia în 1992) și că Arthur C. Clarke a avut o imagine de ansamblu asupra evoluției umane la nivel tehnologic și social, imagine care va prinde, poate, contur în vreun an 2080 și ceva.
Legenda spune că omenirea s-a alăturat altor civilizații din spațiu și că acestea din urmă, dornice să construiască o minte de o inteligență artificială desvărșită, au dat viață unei creaturi pe care au reușit cu greu s-o stăpânească. Civilizațiile extraterestre părăsesc însă galaxia, iar cei care au rămas abandonați se reîntorc pe Pământ, unde nu mai există niciun ocean, ci doar deșert și nici urmă de om.
Diaspar e un oraș izolat, în care nu se poate intra și nici ieși. O adevărată lume se dezvoltă dincolo de zidurile cetății: oamenii nu mor, ci sunt reprogramați cibernetic, gândurile și conștiința lor sunt stocate în Banca Memoriei, care conține întreaga bază de date a înființării orașului. Nu există copii în Diaspar, nu există noțiunea de a dormi sau de a se reproduce așa cum ”vechii oameni” o făceau. Locuitorii Diasparului sunt manipulați și îndoctrinați cu ideea că orașul le e suficient și că nu există vreun motiv să iasă afară din cetate.
Așa cum era de așteptat, există cineva care să încalce aceste reguli, și anume Alvin, un tânăr locuitor din Diaspar. El reușește să iasă din oraș, mânat de ambiția de a explora necunoscutul deșertului. Dorința lui de cunoaștere îl călăuzește în Lys, al doilea oraș existent pe Pământ, unde oamenii se nasc, fac copii și mor. Cei din Lys nu comunică cu cei din Diaspar, considerându-i o civilizație inferioară. Clarke pune problema întâlnirii a două civilizații extrem de diferite, oamenii din Lys pot comunica prin telepatie, spre deosebire de cei din Diaspar, care pot doar să materializeze lucruri la nivel mental. 
Așa cum ne-a obișnuit în cărțile sale, Clarke pune accentul pe depășirea limitelor umane și pe faptul că oricine își poate schimba destinul dacă nu își pune bețe în roate singur. E un roman captivant, dar care mi se pare învechit și pus la naftalină (eu fiind o fană în devenire a genului S.F). E bine scris, are descrieri tehnice, pe care, citindu-le, ai zice că sunt descrierile unor schițe în cărbune. Merită citit, pentru că pune în lumină un posibil viitor al omenirii, mai ales că ne întrebăm adesea dacă există și alte forme de viață în spațiu și dacă acestea ar îndrăzni să comunice cu noi.
Dacă Alvin la reuși să unească cele două civilizații (orice carte are nevoie de un binefăcător al omenirii, nu?) și dacă va reuși să devină un individ mult mai inteligent decât cei din Diaspar, puteți afla citind cartea, cumpărând-o de aici.
Titlu: Orașul și stelele
Autor: Arthur C. Clarke
Editura: Paladin
Colecția: Seria de autor Arthur C. Clarke
ISBN: 978-973-124-843-1
Nr. pagini: 280
Data apariției: februarie 2013
Traducător: Mihai-Dan Pavelescu
Preț: 29, 90 lei
