Andrei Zbîrnea – #kazim (contemporani cu primăvara arabă)

coperta-kazim-325x500Pentru că vremea rece și gripa mă manevrează ca pe o inertă păpușă de lemn, m-am gândit să mai arunc un ochi peste ceea ce se mai scrie azi, deși nu pot spune că mă omor după (mă pricep mai bine la proză, cred). Există, desigur,  câțiva poeți preferați pe care i-am citit și pe care urmează să-i recenzez aici, însă, înaintea tuturor, mi s-a părut ciudat să nu scriu și despre o ”prospătură” literară: #kazim (contemporani cu primăvara arabă), al doilea volum de publicat de , primul intitulându-se Rock în Praga (2011).

Mi s-a părut interesantă abordarea tânărului poet în legătură cu decristalizarea societății și cutumele ei (am citit manuscrisul înainte de a fi publicat). Este, fără îndoială, un soi de poezie socială contemporană, care îi are drept stâlpi pe și pe Ásha, personajele centrale care domină întreg ansamblul de imagini poetice. Întocmai ca într-o ecranizare, aceste personaje sunt puse sub lupa luminii cititorului: sunt ei doi exponenți ai unei societăți care îmbină diplomat suprarealismul cu superficialul? Eu cred că le-a construit fiecăruia câte o poveste, astfel încât vor ajunge să și-o clădească singuri pe a lor. povestea împreună.  Există referințe culturale care te îndeamnă să parcurgi rând după rând, deși și Ásha nu sunt doi jihadiști, ci două embleme ale sinelui poetului și (poate) a femeii iubite, care arată ca o matrioska minuțios cioplită.

Cum nu mă pricep să scriu despre dragoste și alți demoni, prefer să mă rezum la faptul că al nostru Kazim vorbește despre sine și despre acele mici orchestre de cameră interioare care se aud dincolo de pereții crăpați ai situațiilor limită care necesită măsuri disperate.

Cred că societatea reprezintă acea mulțime care ne înconjoară și în care suntem nevoiți să mișunăm, fie că ne place sau nu. Umanitatea ne pune ștampila pe frunte și ne face să ne credem factori decisivi în ceea ce privește evoluția lumii. Mecanismele noastre interioare însă ne fac să funcționăm și să acceptăm motivele care ne permit să ne îndeplinim rolurile. Kazim și Ásha joacă rolul vieții lor, timpul se oprește și fotografiază fiecare detaliu, ei fiind aidoma personajelor din Zabriskie Point.                                                603389_484556904890011_1778640528_n

Volumul constituie o serie de referințe muzicale și literare (cine n-a ascultat Riverside, cine nu i-a citit pe Roberto Bolaño sau Antonio Lobo Atunes s-o facă rapid!)  care oferă indicii celui care se încumetă să deslușească vastele cărări ale poeziei. Până la urmă, e în regulă să nu ”deconspirăm” poetul, pentru că nu vom ști niciodată ”ce a vrut să zică”, oricât ne-ar plăcea nouă să le știm pe toate și să fim păreriști experimentați. Am o vagă idee că Andrei Zbîrnea ne strecoară prin cotloanele pieselor ale acelor mecanisme de supraviețuire; pe scurt, ni le prezintă sincer și deschis pe ale lui, fiind alcătuite din hashtag-uri adoptate de majoritatea generațiilor care coexistă pe planetă.

Un poet, cred eu, nu permite publicului să-și vâre penseta în acele piese microscopice, doar pentru a vedea dacă e așa sau pe dincolo. Nu, poeții sunt foarte stricți în ceea ce privește opera, care e oferită publicului de la distanță, fără s-o atingă. Problema e însă cu faptul că avem unghiuri diferite din care privim lucrurile și că ne e extrem de ușor să dăm verdicte. Probabil c-ar trebui să înțelegem acele mecanisme ca și cum le-am descopune piesă cu piesă.

Sărind peste partea de geometrie aerospațială, cred că Andrei Zbîrnea ne îndeamnă să nu ne pierdem în această enormă gaură neagră care pare să absoarbă esențialul și să lase în urmă doar superficialitate și probleme care în general nu folosesc nimănui, dar care au parte de studii de caz, sondaje de opinii și talk-show-uri care transformă populația într-o masă uniformă dezinformată.

Am ales pentru încheiere, versurile care mi-au plăcut cel mai mult din volumul lui Andrei Zbîrnea:

#fugadesponsabilitate

aș fi deschis cutia pandorei încă din noaptea aceea mă

priveai vedeam în tine un personaj din tablourile  lui

vermeer poate chiar pe fata cu cercel de perlă

(mirosul de carne arsă

                                        mulți oameni de zăpadă

câteva minute în teatrele de operații

                                       iluzia unei fotografii reușite)

și totuși am amânat momentul

(cum spunea mircea ivănescu

de cele mai multe ori rămânem în cameră

și asta se cheamă singurătate).

Poți cumpăra cartea de aici.
Titlu: #kazim. (contemporani cu primăvara arabă)
Autor: Andrei Zbîrnea

Editura: Herg Benet
Colecția: Radical din 5
Nr. pagini: 102
ISBN: 978-606-8530-88-8
Anul apariției: octombrie 2014

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ruxandra A.

Ruxandra A.
A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.