25 Mai. Cine, ce, unde, când?

A pantomime at the European Parliament in Berlin

Captivi între trecut şi viitor, luaţi prin surprindere de Era Internetului, ajunşi în Uniunea Europeană prin varii conjuncturi geopolitice, românii trebuie să aleagă pe cine trimit la Bruxelles. Departe de ei, însă, miza lui 25 mai.

Politic şi politică, stânga şi dreapta, EŞICHER politic!!! Pe cât de întâlniţi sunt aceşti termeni în media, pe atât de străini îi sunt omului de rând. Mai ales că, în timp ce toţi ne numim europeni, unii trăiesc într-o sărăcie lucie. Dar, pentru că naţia ne e contradictorie sau, mai bine zis paradoxală, sărăcia e admisă numai la televizor. Căci de te întâlneşti cu cineva pe stradă îţi va spune că o duce bine, că e director (de orice, oriunde, dar… este director!!!). Sau, dacă nu are cu ce se lăuda, îţi trânteşte o minciună. Ori, în cel mai rău scenariu, te jigneşte, mai mult sau mai puţin direct. Dar să lăsăm pentru altă ocazie această discuţie despre matricea culturală deal-vale, tocată până acum pe toate părţile, şi să ne întoarcem la esenţa articolului. Miza lui 25 Mai! Sau mai bine zis, ce a mai rămas din ea.

Asta pentru că, pe fondul conflictului din Ucraina, europarlamentarele rămân profund umbrite de declaraţiile de la Kremlin şi Casa Albă. Vladimir Putin şi  Barack Obama… primul, un foarte bun strateg, cel din urmă, un prea bun comunicator. Ambii dau întregii lumi lecţii incredibile de PR! Scriam la începutul articolului că ne numim europeni, cu toţii. Chiar suntem, de altfel, din 2007. Cu acte în regulă. Iar Europa promite că… De data asta este diferit. De fapt, nu ne promite doar nouă, românilor, ci îşi promite ei, întregii Europe. Uniunea Europeană îi promite Europei că îi dă şansa să îşi aleagă… căpeteniile. În timp ce în România, când vine vorba de mesaje elecorale, everything is the same (e.g: „KEEP CALM AND VOTE FOR PMP”, „KEEP CALM AND VOTE FOR PNL”), Bruxelles-ul ne informează că „This time is different!” Acesta este sloganul alegerilor europene 2014.

Decidenţii Executivului European vor să transmită, astfel, că alegerea preşedintelui Comisiei Europene devine un proces mult mai transparent şi democratic. Până acum, potrivit portalului “cronicaeuropeana.ro, politicianul care obţinea acest post se stabilea prin negocieri îndelungi, subterane, prin compromisuri şi schimburi de funcţii între forţele politice majore din Europa. Revenim în ţară, unde constatăm că autorităţile au plecat greşit, din start, în campania pentru europarlamentare. Sau poate intenţia a fost, de fapt, alta… Cert este că românului nu i s-a spus nici la televizor, nici prin comunicate de presă, ori afişe electorale ce este cu ziua de 25 mai. Noroc cu Google-ul. Ferice de motoarele de căutare şi mai ferice de cei ce ştiu să le folosească cu cap! Spoturile oficiale care rulează la teve, parte a campaniei electorale demarată la nivelul întregii Uniuni, sună sec Votează pe 25 mai! Alegeri europene!”.

Cine, ce, unde când? Să nu mai vorbim de „Cum?” şi „De ce?”… De altfel nici dezbaterile televizate ale candidatilor europeni nu au fost preluate de presa din România, decât de Televiziunea Română. Am văzut vag un Schulz oarecum plictisit, formal, strâduindu-se să capteze atenţia. Păcat că în fereastră erau şi imagini live de la Kiev. E adevărat, au primat Breaking News-urile pe situaţia din Ucraina. Dar să lăsăm televiziunea şi să vorbim despre mediul online. Scriam mai sus de Google. Dar câţi dintre români ştiu să caute o informaţie pe motoarele de căutare? Şi, mai mult de atât, câţi ştiu să o verifice? Ştim că realegerea lui Barack Obama in functia de preşedinte al SUA in 2012 s-a produs datorită campaniei puternice pe care lideul de la Casa Albă a dus-o pe Internet. Ei bine, potrivit “The Romanian Internet Users under the Glass”, aproape 9 milioane de români folosesc în mod curent Internetul. Câţi dintre ei deţin, însă, un profil de sau Twitter, este altă întrebare. Mai toţi politicienii români se promovează pe reţelele de socializare. Însă în timp ce ai noştrii preferă -ul, mai accesibil şi mai vizual, cei de afară mizează pe Twitter, mult mai vocal. Exerciţiu al negocierii şi seducţiei, comunicarea electorală implică atât clasa politică, adică actorul care seduce electoratul, cât şi mass media, care, ca parte a acestui exerciţiu, se adaptează şi “se joacă”.

Cât de corect joacă, însă, presa, este o altă întrebare…

sursa foto, aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Anca Ligia Petre

Avatar
Absolventă a facultăţii de Comunicare şi Relaţii publice (SNSPA) şi a Facultăţii de Ştiinţe Politice (UCDC), a terminat un Master (neinspirat) în Resurse Umane (ASE) este editor de ştiri şi realizator TV. Îi plac romanele victoriene şi marea, iarna.