Metamorfozele singurătății de Gheorghe Vîrtosu

Citim, citim trăind alte și alte vieți, citim ieșind din rutină, simțindu-ne pe rând altceva, altcineva, iar o carte citită acum o trăim altfel la următoarea recitire. De fapt, recitire? Nu o citești oare peste mult timp fiind altfel, așa că pentru prima oară? Nu ne permitem să rămânem la fel. Citim. S-ar putea spune că nu recitim. Unii ar zice că ne pierdem timpul, că suntem nebuni, citim și scriem, ce mod de viață mai e și ăsta? Ba mai mult ne mai facem vreme și pentru celelalte…Paler scria că „avem timp pentru toate”…Dar nu despre lectură voiam să scriu, rămâne pentru data viitoare, acum mă voi opri, luând o pauză de la destin-incarcerat-volumul-1-metamorfozele-singuratatii_1_fullsizesituația din alte țări asupra lui Gheorghe Vîrtosu. Nu mai știu unde am auzit și nici cât de precis mi-au rămas toate astea-n minte, dar un om dacă stă singur o lună începe să-și vorbească singur, urmează etapa în care-și răspunde, apoi o ia complet razna. Omul fiind un animal social, citându-l pe Aristotel, are nevoie de comunicare. De ce am început cu astea? Să ajung la omul lui Gheorghe Vîrtosu: omul care nu demult se bucura de o altfel de libertate: câtă vreme voia să se plimbe în parcul cutare și cutărelul putea, brusc până și vaga impresie că era liber (minciuna frumoasă cu care ne place și nouă să ne amăgim) dispăruse. Fost om de afaceri (căruia nu-i lipsea nimic) ajunge între patru gratii, într-o celulă friguroasă, încălzindu-se la lumina slabă a unei lumânări „blânde, cu suflet mare” care avea să-i devină prietenă dragă. Universul pe care ni-l prezintă Gheorghe Vîrtosul nu este obișnuit: vântul, șobolanii, pixurile, ciorile (etc) toate sunt umanizate, până și degetele au „obraji” care roșesc cochetând cu pixul (pag24). Dacă vrei să iei parte la o „aventură a singurătății” în care imaginarul preia comanda și-și face de cap, nu sta pe gânduri, vei observa și bunătatea protagonistului la care apelează ca la un colac de salvare, pentru a se menține pe linia de plutire. Pe mine una, nu m-a prins. Dar sigur se vor găsi câțiva cărora să le placă, câțiva care să dea pentru a nu știu câta oară nas în nas cu singurătatea, dar de astă dată cu un alt soi de singurătate. Citiți, jucați nebunia pe degete!

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Studiază filosofia, scrie poezie, este efervescentă și o cititoare împătimită. A fost premiată la Concursul IDC în 2011 este și activistă culturală. A debutat cu poezie la Ed. Grinta în volumul „Toamna asta citim Kafka” (2012). Face jurnalism economic și cultural. Nu-i plac mușchii și lichelele.

Număr articole publicate : 90