Stefan Zweig s-a născut în Austria, la 28 noiembrie, 1881, într-o familie de evrei. Scriitor şi jurnalist, Zweig şi-a demonstrat întotdeauna dispreţul amar vis-à-vis de prăbuşirea valorilor umane în abisul întunecat al războaielor şi crimelor. Opera sa se remarcă printr-un extraordinar rafinament psihologic, la care a contribuit într-o bună măsură şi prietenia acestuia cu Sigmund Freud. Zweig reuşeşte să pătrundă în ungherele cele mai nebănuite ale minţii personajelor sale, scoţând la iveală obsesii, temeri şi un nesfârşit chin existenţial, toate însă de o frumuseţe magnetică.
“Sufletele zbuciumate” spune o poveste tulburătoare, în care psihologia desăvârşită a romanului modern din secolul XX se îmbină cu obsesiile şi manierismul epocii victoriene. Anton Hofmiller este un ofiţer de cavalerie austro-ungar, al cărui destin ia o turnură tragică după ce acceptă invitaţia înstăritului industriaş Lajos von Kekesfalva, la petrecerea somptuoasă organizată în reşedinţa acestuia. Invitând-o la dans pe Edith, fata gazdei, Anton descoperă cu oroare că aceasta este invalidă. Înfricoşat de gafa sa, bărbatul pleacă în grabă, neştiind însă că în conştiinţa sa a luat naştere o chemare irezistibilă către plata unei chinuitoare datorii morale. Ceea ce se anunţa a fi o noapte de vis se transformă într-un periplu în lumea tenebroasă a milei, frustrărilor şi iubirii imposibile.
Scris în 1938, în pragul izbucnirii celui de-al doilea război mondial, romanul reflectă sfârşitul unei lumi şi începutul alteia. Pe de o parte, regăsim în “Sufletele zbuciumate” preocuparea impresionantă pentru lumea interioară a personajelor, care se confruntă cu puternice cutremure sufleteşti, iar pe de altă parte, ne este reamintită o lume apusă, a demnităţii şi a importanţei excesive acordate conduitei sociale. Zweig trasează portrete realiste, de o fascinantă subtilitate psihologică. Esenţa dramatică a poveştii palpită în cele mai mici detalii: gesturi nevrotice, tenul palid al unei femei, glasul ostenit al unui bătrân.
Lumea petrecerilor fastuoase şi a dansurilor de societate se prăbuşeşte treptat, dezvăluind ipocrizia şi amărăciunea unei ere zbuciumate. Astfel, Hofmiller descoperă că bătrânul Kekesfalva nu este tocmai nobilul industriaş cu purtări alese, cum nici Edith nu este o victimă inocentă şi firavă.
Avem de-a face cu două feluri de milă: mila sentimentală, infirmă, ce poate fi tradusă prin dorinţa de eliberare a inimii de povara emoţiei stârnite de nefericirea unui alt om. Cea de-a doua este curajoasă şi răbdătoare, mila care se întinde dincolo de limite şi caută să vindece.
Romanul îl poartă pe cititor într-un labirint al motivaţiilor şi trăirilor umane, la graniţa dintre vină şi nebunie.
–
Titlu: Suflete zbuciumate
Autor: Stefan Zweig
Editura: RAO
Colecția: Biblioteca Stefan Zweig
Anul apariției: 2008 (ediția originală 1938)
Număr de pagini: 416
Preț estimativ: 34 lei
sursa foto aici
