Romain Gary – Ai toată viața înainte

629906Unele cărți sunt speciale nu neapărat doar prin poveste, ci prin personaje si stil. Cum este cazul cărții Ai toată viața înainte a autorului francez Romain Gary, cunoscut și ca Émile Ajar. Am auzit despre ea pentru prima dată citind Jurnalul lui Mircea Cărtărescu. Cine a citit Jurnalele autorului român știe că acesta este extrem de critic cu romanele pe care le citește și atunci când spune că îi place o carte atunci cu siguranță e vorba despre ceva de calitate. Gusturile lui Cărtărescu nu sunt un canon, e clar, dar eu, ca cititor, n-am dat niciodată greș citind o carte recomandată de el. Au trecut câțiva ani de când am auzit de carte până la momentul citirii. Și după doar o pagină mi-am dat seama că am în față o carte remarcabilă.

Întâmplarea a făcut să citesc romanul lui Gary după romanul lui Anton Grunberg, Nefericitele zile de luni, autor care m-a încântat cu Istoria calviției mele, carte din care am citit multă vreme după prima lectură și pe care am recomandat-o tuturor. Și citind romanul lui Gary, apărut în mai multe ediții la Editura Univers, în excelenta traducere a lui Laszlo Alexandru, m-a frapat asemănarea de stil dintre cei doi autori. Primul, francez, și-a publicat cartea în anul 1974 (La Vie devant soi, în original), celălalt, danez a debutat în 1994 cu acest roman. Nu știu dacă Grunberg (care a folosit și pseudonimul Marek van der Jagt și a reușit să câștige premiul pentru debut de două ori) l-a citit pe Gary sau e doar coincidență, dar stilurile lor sunt asemănătoare: glumele, cinismul, personajele adolescentine/copii, frazele scurte, capitolele care se termină cu un punch line deseori, toate acestea se aseamă, însă poveștile nu au mai nimic în comun. Nu poate fi vorba de inspirație a poveștii, doar de felul de a scrie, care seamănă, fiecare autor aducând bineînțeles alte lucruri în plus stilului propriu.

Subiectul cărții lui Gary nu este deloc dificil, nici acțiunea extraordinară, chiar banală într-un fel, dar perspectiva copilului Momo, abreviere de la Mohamed, este cea care dă tot farmecul. Este vorba despre o femeie, Tanti Roza, fostă prostituată, ajunsă acum la bătrânețe și care crește copiii altor prostituate, numite franc „curve” în roman. Acestea au rămas însărcinate și au făcut copiii, apoi și-au dat seama că le încurcă în meserie, așa că îi duc bătrânei care îi crește în apartamentul său de la etajul șase, contra unei sume lunare, pentru ca aceștia să nu ajungă la Asistența Socială, despre care toți copiii știu că este un fel de bau-bau. Tani Roza îi iubește pe toți, nu-i bate, doar se supără și îi ceartă când sunt prea răi, însă pe Momo îl iubește cel mai mult, drept pentru care îl păstrează și după ce plicul cu bani nu mai vine de multă vreme. În bloc locuiesc o grămadă de personaje insolite, o adevărată faună de foști pușcăriași, curve, un bătrân, musulman, fost vânzător de covoare, care uneori confundă Coranul cu Mizerabilii lui Hugo, cele două cărți capitale ale vieții sale, un pește african, analfabet, dar care scrie scrisori cu ajutorul Rozei, în fiecare săptămână, familiei sale și alții. Toți îi iubesc pe copii, îi ajută de multe ori și toți o respectă pe Tanti Roza, care le-a trecut multora dintre ei prin pat pe vremea când presta. O mare familie fericită, cu poliția care știe tot dar nu se bagă, cu curvele care îi trag de obrăjori pe copii, cu peștele care umblă îmbrăcat doar în roz, cu haine de la cele mai scumpe firme. Și cu Momo, cel mai inocent copil care și-a pierdut inocența.

Inocența lui Momo rămâne sub forma unei bunătăți instinctuale, a umorului și a unei naivități jucate și cea mai mare dorință a lui e să să conteze, să-i pese cuiva de el, poate mamei, dacă nu, măcar altora. Și pentru îndeplinirea scopului trece prin câteva aventuri extrem de amuzante, dacă n-ar fi triste. Tristețea evenimentului pălește în fața umorului și limbajul este la cea mai înaltă utilizare a sa când Momo explică anumite lucruri: ” Timpul vindecă. Așa îmi spun mie mereu. Are forță mare timpul ăsta, totul se supune lui. Ceasurile au fost inventate doar pentru a măsura cât mai are să doară, câte minute o să mai usture.”

Cartea este o delectare, nu există pagină în care să nu găsești o frază amuzantă sau o explicație nouă a unei banale fapte de viață. La tot pasul există măcar o idee pe care să v-o reamintiți la mult timp după lectură. Ai toată viața înainte este acea carte pe care aș recomanda-o unui om care spune că lectura e plictisitoare, dar mai ales unui om care crede că prin ochii unui copil lumea se vede mai frumos. De fapt, dacă o vedeți pe undeva luați-o și dacă nu vă va plăcea probabil ați crescut mari. Prea mari.

  • Autor: Romain Gary (Émile Ajar)
  • Titlu: Ai toată viața înaine
  • Editura: Univers
  • Numar pagini 176
  • Format carte 13 x 20 cm
  • An aparitie 2013
  • Traducere ,cuvânt înainte şi note de Laszlo Alexandru
  • Preț: 34.90 ron

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ion-Valentin Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția LUC) și al masterului TL-LC (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Coordonator „Scrie-ți Povestea în Iași” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 230