Petru Creția – Luminile și umbrele sufletului

978-973-50-2819-0Sunt zile în care te simți pierdut și nu știi foarte bine care îți este locul în lume, cine ești, ce vor ceilalți de la tine, cum să reacționezi, cum să analizezi ceea ce vezi și ce părere să îți faci despre ce se întâmplă. Zile în care îți recunoști limitele, în care nu mai crezi că merită să mai încerci să le depășești sau chiar dacă ai vrea, nu ai știi cum. N-ai nimic de făcut, nu ai conștiința a ce merită făcut și nici măcar nu mai ai curajul să îți asculți gândurile, chiar dacă ele tot vin și nu se întrerup nici măcar atunci când dormi. Tot sistemul tău de valori este în delin și te simți corupt de lipsa de cunoaștere adevărată. Suferi de singurătate. Ai vrea să citești ceva dar nu știi ce, ai impresia că nimic nu-ți rămâne în minte. Poate ai citi un roman bun sau o carte de poeme sau un jurnal al unuia mai nenorcit ca tine. Sau poate o carte de eseuri. Și nu trece mult după ce ai deschis apatic cartea, cu țigara stinsă în scrumieră, că îți dai seama că ceva aproape invizibil te trage din tine și îți atrage atenția. Uite, omul vorbește despre probleme care te frământă și o face concis, simplu și totși, atât de profund.

Pare patetic să scrii așa ceva, nu? Trebuie să fim puternici și să ne ascundem angoasele și tristețile, doar nu mai suntem în plin romantism și de fapt, pe cine interesează? Ticăloșii sunt pretutindeni, homo valahicus nu are timp de pierdut, e plină lumea de palavragii și de îmbuibați, cui îi pasă de un necunoscut și demnitatea se păstrează fără a da frâu liber gândurilor despre intimitate. În rândurile de mai sus nu am făcut decât să trec prin câteva teme pe care le propune și le discută remarcabil de senin Petru Creția în cartea sa, Luminile și umbrele sufletului, cunoscută și sub titlul de Eseuri morale, apărută în mai multe ediții: în 1995 la Editura Univers Enciclopedic, apoi la Editura , într-o serie de autor, în 2011 sau, cu cel de-al doilea titlu, la Editura Muzeul Literaturii Române. Petru Creția face parte din categoria acelor oameni frumoși, despre care tot auzim vorbindu-se în mediul hipsteresc, fără a se confunda cu aceștia. Eminescolog de primă mână, a se citit Testemanetul unui eminescolog, care s-a ocupat alături de un Dumitru Vatamaniuc de editarea Operelor Complete ale întârziatului romantic, traducător al lui Platon și al câtorva cărți din Biblie, așadar cunoscător temeinic al limbilor clasice, profesor (de genul pe care mi l-aș fi dorit și eu), Petru Creția a rămas și prin cele câteva cărți de eseuri, aproape poetice, pe care le-a scris, dintre care aș aminti aici Norii, Oglinzile sau cea despre care scriu acum. Din păcate nu prea am mai auzit vorbindu-se despre el și despre cărțile sale în ultima vreme și este cu adevărat nedrept. De aceea, aș vrea să încerc un exercițiu și să vă rog, pe cititorii acestui articol, să îmi spuneți într-un comentariu dacă l-ați citit pe Creția și ce cărți.

Melancolia despre care scriam la începutul articolului este cât se poate de reală și citind o carte de genul acesta cineva se poate vindeca puțin, afând că și alții s-au întrebat și au dat răspunsuri neliniștilor asemănătoare. Este acea bucurie a filosofiei, acea împăcare a unui eseu moral, omenesc, atât de omenesc. Petru Creția scrie despre bucurie, tristețe, demnitate, credință, palavragii, despre răul din lume, fanatism, răbdare și multe alte subiecte de interes pentru orice spirit. Și o face cu eleganță, cu sclipire, frumusețe, fără a fi rigid sau demagogoc, cu atât mai puțin academic. Cartea lui se înscrie în rândul eseurilor scurte și concise, dar care transmit o idee demnă de reținut, în genul celor scrise de un Paleologu, Pleșu, Liiceanu sau chiar Lucian Raicu. Majoritatea eseurilor sunt citabile, mereu dai de idei și notații pe care vrei să le iei cu tine, să le reții, să le pătrunzi mai bine. De aceea, înainte de a vă îndemna să citiți această carte, vă las cu câteva citate din ea, dintre cele foarte actuale, pentru a că trezi astfel curiozitatea:

”Printre oamenii care dau culoare vremii se disting, prin numărul și prin valoarea lor, ticăloșii. Unii sunt persoane bine știute, care pângăresc amarnic țara prin tot ceea ce fac. Ar putea fi lesne numiți aici, dar e mai bine ca cititorul să o facă singur, la alegere. De ce să-i îngrădim libertatea? Alții, cei mai mulți, nu au notorietate națională, și știu doar cei care pătimesc de pe urma lor în cercuri mai restrânse. Dar, așa mai puțin sau deloc cunoscuți, se află pretutindeni, întinși ca o pecingine.” (Ticăloșii)

”Prostia, ca slăbiciune a minții, nu este vreo vină, vreun viciu sau vreun păcat, este un dat genetic; cineva este prost așa cum are ochii albaștri sau mușchii puternici. Fapt este că prostul, prost fiind, nu poate pătrunde în miezul lucrurilor, nu are discernământ, percepe faptele în sine, desprinse din contextul lor, e incapabil să asocieze sau să disocieze, nu poate nici analiza o stare de lucruri cât de cât complexă, nici sintetiza elemente în aparență disparate. Cum lumea îi este greu de înțeles, o potrivește el cumva puținei sale înțelegeri, punând de bine, de rău la un loc noțiuni false ori confuze, de obicei preluate anapoda din lunga și bogata tradiție a prostiei omenești.” (Prostia)

”A calomnia înseamnă a spune despre cineva un neadevăr, știind bine că e un neadevăr, din dorința și cu scopul de a-l discredita. Făcând aceasta, calomniatorul se situează în ierarhia morală mai jos decât denunțătorul, pentru că acesta măcar spune despre tine ceva adevărat și care, privit cu alt ochi decât acela al instanței represive, poate fi chiar nobil. Calomniatorul este cel care te denunță pentru ceea ce n-ai făcut și nici nu te-ai gândit să faci. Turnătorul descoperă, calomniatorul inventează”. (Calomnia)

Autor: Petru Creția
Titlu: Luminile şi umbrele sufletului
Editura:
An aparitie: 2011
Pagini: 160
Preț estimativ: 22 lei

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ion-Valentin Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția LUC) și al masterului TL-LC (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Coordonator „Scrie-ți Povestea în Iași” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 221