Iron Maiden

Front

De ce trebuie întotdeauna să alegem

Nu am înțeles niciodată criteriile după care se alcătuiesc topurile muzicale. Și mă refer în special la topurile rock, mai ales la acelea care vorbesc despre istoria genului. Fie că vorbim de trupe, de toboșari sau de chitariști solo, aceste topuri nu fac decât să separe privilegiații de proscriși. Uneori, alegerile sunt cel puțin bizare. Vezi topul VH1 al chitariștilor de acum câțiva ani, în care Kurt Cobain era situat pe podium. Să facem un exercițiu de imaginație. Aveți în fața artiști considerați asemănători de publicul larg. Nu vom intra în discuții foarte tehnice pentru că nu acesta este scopul articolului de față. La fiecare item, alegeți doar una dintre cele două opțiuni. La sfârșit, veți avea propriul dumneavoastră top zece.

Deep Purple sau Led Zeppelin?
Metallica sau Megadeth?
Anathema sau My Dying Bride?
sau Judas Priest?
Mahavishnu Orchestra sau Yes?
Joe Satriani sau John Petrucci?
Dream Theater sau Porcupine Tree?
Children of Bodom sau Norther?
Chicago sau ELO?
Blind Guardian sau Stratovarius?

Lucrurile se complică și mai tare atunci când cineva te întreabă care este formația ta preferată. Or, a alege spre exemplu între și Pink Floyd nu e deloc ușor. Și nici nu cred că merită.

Iron-Maiden-Bucuresti-2013-Maiden-England-38

Povestea mea cu Iron Maiden

 Cu fiecare dintre trupele mai sus amintite împart o poveste. Unele sunt mai spectaculoase, altele sunt extrem de seci. Pe Iron Maiden i-am descoperit în adevăratul sens al cuvântului în clasa a IX-a. Taică-meu tocmai îmi cumpărase un calculator, de la o firmă care asambla astfel de dispozitive. Faptul că nu am primit un PC nou m-a nemulțumit la început. Hard disk-ul era destul de mic, iar procesorul modest. Totuși, pe partiția D am găsit muzică rock. Nu voi ști niciodată dacă cineva a lăsat intenționat acolo Judas Priest și Iron Maiden, sau dacă e doar o întâmplare. Nu m-am chinuit niciodată să aflu cine a fost mentorul meu în zona rock și poate că e mai bine așa. Țin minte că prima piesă care m-a impresionat de la Iron Maiden a fost Flash of the blade de pe albumul Powerslave (1984). In clasa a X-a mi-am luat și primul tricou cu trupa britanică, iar în a XI-a am început să port genul acela de tricou pe sub cămașa albă de la uniformă. Perioada facultății mi-a adus două concerte Iron Maiden, unul la București (2008) și altul la Cluj (2010).

Concertul din 2013

 Am așteptat concertul din Piața Constituției (24 iulie 2013) cu aceleași emoții ca și în 2008. Și nu am fost dezamăgit. Cei șase (Bruce Dickinson, voce; Adrian Smith, chitară; Janick Gers, chitară; Dave Murray, chitară; Steve Harris, bass și Nicko McBrain, tobe) au transmis o energie formidabilă. Pentru mine, momentul serii a fost piesa Phantom of the opera, o adevărată bijuterie rock, ce apropie cumva trupa de sferele rarefiate ale subgenului progresiv. De asemenea, m-am bucurat enorm să aud pentru prima oară live Afraid to shoot strangers.  Concertul a durat aproape două ore, iar cei 15.000 de spectatori au simțit la propriu căldura și energia britanicilor. Sonorizarea a fost impecabilă, iar setlistul extrem de bine alcătuit.

Set list

Moonchild
Can I Play with Madness
The Prisoner
2 Minutes to Midnight
Afraid to Shoot Strangers
The Trooper
The Number of the Beast
Phantom of the Opera
Run to the Hills
Wasted Years
Seventh Son of a Seventh Son
The Clairvoyant
Fear of the Dark
Iron Maiden

Bis:

Aces High
The Evil That Men Do
Running Free

Iron Maiden

9780812533057

Multe din piesele trupei sunt influențate de opere literare importante. Printre acestea regăsim Dune de Frank Herbert, Seventh Son de Orson Scott Card, Brave New World de Aldous Huxley sau poemul El Dorado scris de Edgar Allan Poe. Mascota trupei, Eddie, este un alt motiv pentru care Iron Maiden trece dincolo de granițele genului metal. Cu ajutorul acestui personaj, trupa transpune în vizual mesajul din cântece. Pe 24 iulie la București, una dintre măștile lui Eddie a fost aceea a unui ghicitor în globul de cristal, mască ce a însoțit piesa Seventh Son of the Seventh Son. Dacă mai punem la socoteală că până și Metallica a cântat cover-uri Iron Maiden, vom înțelege pe unde se situează această minunată trupă britanică. Iron Maiden merită din plin titlul de formație . Dacă nu i-ați ascultat, poate că acum e momentul să o faceți. Vă recomand să începeți cu albumul Powerslave. Up the Irons!

PS: Vă las cu cea mai rockoco piesă Iron Maiden, The Sign of the Cross. 

 

sursa foto aiciaici și aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andrei Zbîrnea

Avatar
Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. A fost Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012 până în 2015. A publicat "Rock în Praga" în 2011 și "#kazim (contemporani cu primăvara arabă)" în 2014 la editura Herg Benet.