Interviu cu Krista Szöcs

SemneBune: Radu Vancu, Rita Chirian, Cenaclul Zona Nouă, Facultatea de Litere din Sibiu, lectura de la Cenaclu Vorba Vine din Club A, Revista Zona Nouă. Ce am uitat să amintesc și ce ar urma pe această listă?

Krista Szöcs: Sunt mai mulți oameni dragi care m-au sprijinit cum ar fi Teodora Coman, sau Claudiu Komartin, cărora le mulțumesc, iar de aici aș putea face o listă întreagă. În legătură cu ce va urma rămâne de văzut, nu-mi place să anticipez.

SB: Când și cum ai început să scrii? Îți mai amintești prima încercare literară?

KS: Îmi amintesc că în generală îmi plăcea foarte mult să citesc jurnalul surorii mele mai mari, care obișnuia să insereze acolo și câteva poeme, cele mai multe de dragoste. Influențată fiind de poemele ei am încercat să scriu și eu unul, bineînțeles că a ieșit un poem de dragoste, chiar dacă nu știam foarte bine ce înseamnă, apoi am trecut la descrieri sau scurte povestiri. Poeme am scris din nou spre sfârșitul liceului, apoi în primul an de facultate am descoperit cenaclul Zona Nouă, de la el începând adevărata aventură.

SB: Să vorbim puțin de cartea ta, cu genunchii la gură. Care e povestea ei, unde și când s-a născut?

KS: Totul a pornit de la ”Zilele Iustin Panța”, acum doi ani, când Ion Mureșan m-a auzit citind poemele cu madi. După un an ne-am revăzut la Sibiu și mi-a spus să-i arăt alte poeme. Atunci mi-a propus să public la Editura Charmides.

SB: Cum se împacă Mariana Marin cu personajele Jurnalului Annei Frank?

KS: Țin minte că tocmai terminasem de citit Jurnalul Annei Frank când Radu mi-a spus de Aripa secretă a Marianei Marin. Citind dialogul ei cu Anne Frank am văzut tot mai multe asemănări între realitatea redată de Mariana Marin și cea a Annei Frank, iar personajele au început să se înțeleagă foarte bine în poemele mele. Așa a apărut madanne și tot așa a început ”calda înțelegere umană”.

SB: Voi cita versurile mele preferate din această carte. m-a zgâriat romantik pe față și arătam/ca un băiat ridicat de sub roțile autobuzlui/m-a zgâriat madanne arătam/ca o fetiță ieșită dintr-o baie fierbinte.(p.56, 4. madanne). Îmi place să cred că madanne, acest suprapersonaj, mai are încă să ne spună povești.

KS: madanne a prins viață în poemele mele așa că este foarte posibil să-și facă apariția și prin poeme viitoare, fără ca eu să conștientizez asta.

SB: Știu că scrii o licență bazată pe opera poetică a Marianei Marin. Ce te-a atras la această poetă optzecistă și cât de mult influențează studiul critic poezia ta?

KS: La Mariana Marin m-a atras prima dată transparența din poemele ei, aceeași transparență care m-a atras și la Sylvia Plath, Anne Sexton sau John Berryman. Mi s-a întâmplat de multe ori să citesc poemele ei cu voce tare și să am impresia că le citesc pentru prima dată, să mă regăsesc atât de mult în ele încât să simt că ar fi scrise pentru mine. În legătură cu studiul critic, e greu să spun dacă mă influențează sau nu, citesc critică din curiozitate, astfel pot privi opera din perspective diferite.

SB: Ai avut o primă lansare a cărții la Timișoara. Povestește-ne puțin cum a fost acolo.

KS: A fost o lansare neconvențională. Ne-am adunat câteva persoane în Cuib d’Arte, am unit mesele și am început să citim din carte. A fost o experiență plăcută să aud poemele citite de altcineva. Apoi au venit întrebările și discuțiile despre poezia feminină, generații, Zona Nouă. A fost o lansare pe care nu o să o uit, cu multe emoții, zâmbete, oameni faini, dar și discuții aprinse.

SB: Poetul american Robert Frost afirma că poezia este ceea ce se pierde prin traducere. Ce s-ar pierde prin traducerea lui madanne într-o limbă străină?

KS: Dacă traducerea e făcută respectând inserțiile din Jurnalul Annei Frank, sau replicile personajelor în germană, atunci nu prea are cum să afecteze atât de mult textul. Ștefan Augustin Doinaș afirma că un traducător bun nu trebuie să cunoască foarte bine limba din care traduce, ci să cunoască perfect limba în care traduce, deci cred că depinde mai mult de traducător aici.

SB: În general, la debut, poeții români tineri și nu numai apelează la critici/poeți mai experimentați/prieteni pentru coperta a IV-a sau chiar pentru un cuvânt înainte. Tu ai abordat diferit problema.

KS: Totul a venit de la sine, nu am un motiv anume, nici nu m-am gândit prea mult la asta. Cred că inspiră simplitate, iar acest lucru o aduce mai aproape nu doar de mine, ci și de cititori.

SB: Zona Nouă cenaclu. Zona nouă revistă. Vorbește-ne puțin de colegii tăi din redacție și din cenaclu.

KS: Zona Nouă cenaclul, acel acasă unde studenții se întorc la fiecare final de săptămână, iar colegii din cenaclu sunt prietenii pe care ești nerăbdător să-i vezi. Cam așa mă simt în fiecare săptămână când sunt înconjurată de Vlad, Matei, Sînziana, Ioana, Cristina, Savu, Dana și poeziile lor, sau de Cătălina, Andrei și proza lor. Zona Nouă revista, e făcută de o echipă de oameni pasionați de literatură. Avem poezie și proză scrisă de zoniștii care mai sunt încă la Sibiu, dar și de cei care s-au mutat, cum ar fi Ana Donțu, Anatol Grosu, Irina Brumă, avem invitați de la alte facultăți ca Radu Nițescu sau Deniz Otay, cronică de carte foarte bine scrisă de Andrei C. Șerban și Nelu Șerbu, cronică de teatru, cronică de film, interviuri, toate puse foarte bine la punct de Vlad Pojoga, care se ocupă în mare parte de ceea ce înseamnă revista Zona Nouă.

SB: Krista Szöcs poet, Krista Szöcs jurnalist cultural sau. Sau ai altă abordare?

KS: Krista Szöcs studentă și Krista Szöcs mătușa a trei copii minunați.