În gară la Oradea

Cine ar fi crezut că o să ajungă un gentilom? Toţi ni-l aminteam din scoală cum purta aceeaşi pereche de ghete an de an, acelaşi sacoul culoarea muştarului, doar bucăţile de petice se înnoiau în vacanţe. Mamă-sa îi cârpea hainele cu multă grijă. Arăta întotdeaua curat, rufele îi erau bine înălbite. Uneori nici valiză nu avea, îşi ducea puţinele lucruri învelite într-un şorţ. Iar acum avea o casă mare lângă Mogoşoaia. Cine ar fi crezut…

Când am ajuns uşa de la intrare era deschisă, iar într-un hol uriaş stăteau aliniate trei servitoare îmbrăcate ca în filme. Cu bonetă albă, guler scrobit şi rochie simplă neagră. Pentru mine totul era nou, necunoscut, îmi aminteam de băiatul de zece ani, cu ochii albaştri.

N-am îndrăznit să intru şi am ezitat câteva clipe pe loc, atunci i-am auzit glasul, neschimbat în ciuda anilor: mai bine vino înăuntru, este răcoare afară, era chiar el, Mihnea. Aceiaşi ochi de-un albastru deschis, ca şi cum ar fi prins în ei tot cerul. Mi-a arătat casa, trei nivele, pe jos parchet din lemn de măslin, pe pereţii încăperilor erau atârnate multe tablouri, ferestre largi, mobilă puţină, scaune tapiţate cu piele ornamentată, perdele grele de mătase, plăci de marmură. Totul era ordonat, liniştit, lipsit cumva de zarva vieţii de toate zilele.

La masă, după ce ne-am adunat toţi şi am început să înşirăm amintiri, noul se împletea cu vechiul, prezentul cu trecutul ca haina cu cârpeala. Am întins mâna spre un platou. Mihnea m-a surprins cum îmi puneam în farfurie câteva turtiţe de carne, pe buze a prins toată blândeţea într-un zâmbet, mănâncă Tuli, mănâncă chiftele, că şi tu mi-ai dat mie în gară la Oradea, mi-a spus cu glas poznaş. N-am înţeles ce vroia să spună, şi am zâmbit la rândul meu. Mai târziu mi-am amintit: într-un început de vară ne întorceam spre casă cu trenul. Am făcut un popas la Oradea, iar mie îmi era foame tare. Un coleg mai mare mi-a cumpărat o chiftea. Mihnea m-a rugat să o împart cu el. Eu, flămândă şi obosită, mi-am îndesat chifteaua în gură ca un copil zgârcit şi nu i-am dat nicio înghiţitură.