Henry Miller – Coșmarul climatizat

milerNu pot să spun că sunt un admirator al lui . După cum nu pot spune nici că îl dispreţuiesc sau că îmi displace. Scrisul lui mă prinde, dar îmi dă o stare proastă. Nu scrisul în sine, ci veşnica lui deprimare, angoasele din care nu reuşeşte să iasă, întunericul pe care îl vede inclusiv la amiază. Am mai spus pe undeva: Miller îmi pare un sinucigaş, doar că nu unul clasic, el s-a sinucis prin scris. Dacă n-ar fi scris astfel, cred că s-ar fi sinucis de-adevăratelea.

Am cumpărat Coşmarul climatizat după ce făcusem o pauză mare de Miller şi în speranţa că, fiind un soi de jurnal de călătorie, poate că voi descoperi o altă latură a lui. N-a fost să fie. Şi aici e acelaşi Miller dezamăgit de toţi şi de toate, acelaşi Miller care nu vede nicăieri nicio speranţă. Totuşi, am constatat că mă pliez pe unele idei ale lui. Pe unele perspective din care vede el educaţia, războaiele, mass-media şi altele. Cel puţin la un nivel de suprafaţă, peste care, probabil, ne suprapunem mulţi. Dar atât. Pentru că eu nu simt nevoia să alunec, să caut cu orice preţ răul, să sap după el. În sfârşit, revenind…

… după cum spuneam, Coşmarul climatizat este un fel de relatare de călătorie, o carte scrisă după prima lui plimbare prin America, după ce hotărâse să trăiască la Paris. Prin această călătorie, Miller sperase, probabil, la o reconciliere cu propria-i patrie, la o împăcare simbolică şi definitivă cu ea, înainte de a o lăsa în urmă pentru totdeauna. Nu s-a întâmplat aşa. America rămâne şi de data asta pentru el acel coşmar pe care îl găsim încă din titlu. Un loc animat de corupţie, guvernat de bani, de marile corporaţii care ucid individualitatea, lipsit de credinţă, un loc unde se manifestă plictisul, lipsa de speranţă, automatismul şi altele de felul acesta, care ucid creativitatea, care nu lasă artistul să fie aşa cum ar trebuie să fie, adică liber, nonconformist, cu adevărat creator.

La polul opus situează el Franţa, unde simte că poate să trăiască şi căreia îi întrevede un viitor, pentru că o simte vie, pentru că Franţa este, pentru el, departe de a fi coşmarul, iadul pe care îl vede întruchipat în America. Asta, în ciuda faptului că „fugise” din Europa, tocmai din Franţa aceea despre care el spunea că trăieşte, mânat de războiul care ameninţa să distrugă tot şi care nu ajunsese peste ocean. Probabil că Miller se aştepta să găsească în America un fel de salvare, un spaţiu ferit de relele care îl puseseră pe fugă. Când colo, viaţa era departe de a fi un rai şi în ţara lui natală, iar el, dezamăgit că aşteptările i-au fost înşelate, exagerează, duce totul la extrem. Şi, pentru că îi trebuie, totuşi, o fereastră pe care să evadeze, începe să se apropie de religiile orientale, să se lase fascinat de ele, de misticismul lor, care tocmai începea să prindă foarte bine în America, în mediul universitar şi în cel artistic. Călătoria lui de redescoperire a Americii durează trei ani. Trei ani în care Miller străbate cu maşina ţara în care se născuse şi în care se străduieşte să vadă binele, numai că nu reuşeşte decât pe alocuri, într-o foarte mică măsură.

Sincer, nu ştiu dacă lectura acestei cărţi acum, la atât de mulţi ani de când a fost scrisă (1941), poate aduce vreo revelaţie… Multe dintre cele văzute de Miller atunci nu mai sunt actuale, unele au dispărut, iar din unele au rămas doar miturile. În plus, multe dintre răzvrătirile lui cu privire la America de atunci şi la răul pe care ea şi capitalismul îl reprezentau în ochii lui sunt aplicabile şi altor colţuri de lume. Rămân, poate, observaţiile cu privire la artist, la condiţia lui, la creaţie… Dar nici acestea nu mai pot fi considerate inedite.

 

Autor:

Editura: Polirom

ISBN: 978-973-46-1812-5

Număr de pagini: 272

Anul apariției: 2011

Preț: 29,50 lei

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.