Dosar de scriitor (III) Radu Paraschivescu – Amintirile decanei sau toamna unei fete cuminți

 

978-973-50-3231-9

             Deschidem, așadar, a treia filă a dosarului de scriitor dedicat lui . Primele două părți ale dosarului le găsiți aici și aici  .

Când am primit cartea, trebuie să recunosc că mă așteptam la un dialog pompos și sobru, pe măsura seriozității doamnei Antoaneta Ralian, cel mai prestigios traducător de limbă engleză pe care noi, cititorii de literatură universală, o prețuim cu dragă inimă pentru traducerile fără cusur care ne-au ușurat lecturile. Revenind la natura dialogului, acesta are un ton relaxat. Astfel, întrebările lui și răspunsurile doamnei Ralian au țesut arabescurile unei cărți care merită laude și aprecieri la nivelul oratoricului. Fără îndoială, este un foarte bun orator (se observă vocația de analist sportiv), reușind s-o ”provoace” pe doamna decană a traducerilor din literatura universală.

Titlul cărții, Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian  face referire la Iarna decanului a  autorului Saul Bellow, al cărui interviu a fost luat de traducătoare în anul 1975. Interviul, respectiv convorbirile, nu prezintă curiozitatea indiscretă unui interviu cum se poartă prin presa autohtonă; discuția alunecă prin ungherele mai puțin știute ale vieții doamnei Ralian.

Dezavantajul unui interviu este că s-au făcut multe altele înaintea ta și trebuie să acoperi spații pe care nu le-a acoperit nimeni, astfel încât să atragi publicul fără să zică ”Asta știam deja ! ”. Radu Paraschivescu a reușit să paseze mingea elegant și discret, atingând însă puncte relevante din biografia invitatei sale, prin urmare, ceea ce se găsește în paginile cărții abundă în originalitate.

Am citit cartea în aproximativ două ore, cartea fiind un adversar al somnului, deschizând o altă lume. Titlul articolului meu poartă numele primului volum al memoriilor lui Simone de BeauvoirAmintirile unei fete cuminți (1958), pentru că despre asta este vorba și în cartea lui Radu Paraschivescu: viața traducătoarei Antoaneta Ralian pe care autorul o complimentează la începutul interviului ca fiind ”trufanda geriatrică”. Ni se înfățișează spectacolul plin de lumini și de întâmplări care aparțin destinului, amintiri ale războiului, ale iubirii, ale spaimelor specifice tinereții. Pe scurt, tabloul a ceea ce este uman în noi și ceea ce rămâne ca fiind emblema existenței noastre,  atmosfera de pension în care orice domnișoară respectabilă nu-și ținea niciodată coatele pe masă, meseria de cenzor pe care invitata lui Radu Paraschivescu a practicat-o în timpul comunismului și poveștile de viață care trimit la un  alt volum excepțional de memorii: Gabriel Garcia MarquezA trăi pentru a-ți povesti viața (2002).

Cartea este un exemplu al vieții trăite sub lumina frumosului și al liniștii interioare; pot considera că este un document de vitalitate și spiritualitate care merită citit de oricine își propune să -și construiască existența în jurul cărților.  Pozele din arhiva personală a traducătoarei stau la dispoziția cititorului, precum și interviurile cu Amos Oz și Iris Murdoch (cu cea din urmă a existat o prietenie prin corespondență).

Pasajul care mie mi se pare reprezentativ pentru lumea în care trăim îl voi transcrie două rânduri mai jos:

Radu Paraschivescu:  Cum faceți față kitsch-ului care ne înconjoară ? În afară de muzica simfonică, pe care știu că o ascultați chiar și în timp ce lucrați, aveți și alte remedii ? Care vi se pare forma cea mai periculoasă a kitsch-ului ? Exista kitsch și în anii patruzeci sau cincizeci ? Dacă da, sub ce forme se manifesta ?

Antoaneta Ralian: Fără îndoială că exista kitsch și în anii patruzeci și cincizeci, dar nu aveam organ să-l sesizez. Cred că de fapt kitsch-ul face parte din ceea ce eu numesc universalul și eternul uman. Cred sau bănuiesc că și printre picturile rupestre a existat kitsch. Probabil pictură de gang rupestru. […….] Ce remedii poți avea împotriva poluării generale cu noxe kitsch ? Ne-kitsch-ul, ne-manelele, ne-emisiunile de divertisment tembel de la televizor, ne-tabloidele, ne-vedetele de carton siliconate, ne-proștii solemni și pompoși. Uneori, pierd controlul telecomenzii și mai dau peste Un show păcătos sau Agentul VIP, stau câteva minute, le-ascult, mă minunez și mă întreb: până unde ?  Și toate emisiunile astea plac, distrează, proliferează. Toți se omoară să afle cine se mai culcă cu cine și cine divorțează de cine. Diversiuni. Diverse diversiuni diversficate. Dar cele mai periculoase forme de kitsch mi se par unele talk-show-uri politice, unde se adună nechemați din toate  domeniile – doar e democrație, trebuie să participe tot poporul – și își dau plini de gravitate cu părerea. Românul e născut politician și formator de opinie. Și priceput la tot ce nu știe. Și amator de OTV, kitsch-ul cel mai otrăvitor. Și-am încălecat pe-un Click, și v-am kitsch-nit un pic. ”

Mulțumesc editurii Humanitas pentru cărțile oferite spre a le discuta în următoarele trei părți ale dosarului !

Autor: Radu Paraschivescu

Editura: Humanitas

Colecția: Convorbiri / Corespondență / Portrete

ISBN: 978-973-50-3231-9

Nr. pagini: 260

Preț: 32 RON

An apariție: 2011

sursa foto

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ruxandra A.
Redactor - editor SB

A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.

Număr articole publicate : 155