Despre „altfel” cu de toate, lenevind în iarbă, la Grădina Botanică

Acest articol a fost publicat de Andreea Banciu pe 15.07.2013 în rubrica Repere culturale | Evenimente.

E ceva în aer. Lumea vrea afară şi, dacă se poate, cât mai departe de televizor şi de calculatorul care cocoşează biata coloană vertebrală, cel puţin 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Sâmbătă seară, câteva sute de oameni, „înarmaţi” cu pleduri, coşuleţe, prăjituri şi Autan s-au strâns la Grădina Botanică, au făcut baloane de săpun uriaşe şi au zăcut ca muştele în faţa ecranului gigantic, pe care rulau scurt-metraje. Ideea de a schimba un pic modul în care intrăm în contact cu artele aparţine celor de la Oricum, al căror eveniment Shortsup nu este la prima strigare.

Conceptul pe care îşi construiesc cei de la Oricum proiectele spune multe despre lipsurile unui spaţiu cultural şi educaţional care nu îşi mai botanicsatisface publicul, în formula standard: e nevoie de ceva altfel. Şcoala altfel, promovarea scurt-metrajelor, pornind de la constatarea simplă şi deloc îmbucurătoare că „scurtmetrajele, chiar şi cele aclamate şi premiate internaţional, pot fi văzute doar de un public restrâns, de obicei în festivaluri de film ce au loc o dată pe an”, spaţiul urban reinterpretat măcar din când în când (vezi Bd. Kiseleff care devine spaţiu pietonal, în fiecare week-end, pentru ca oamenii să se … joace preţ de câteva ore), fără a uita de Street Delivery care, în ciuda evoluţiei discutabile din perspectivă socială, rămâne unul dintre evenimentele care transformă spaţiul urban într-o mare curte, pentru câteva zile. Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre educaţia non-formală şi au început să răsară nebunii, visătorii şi curajoşii care încep de jos, cu o mână de oameni, sperând să schimbe lucrurile. Apropo de asta, m-a încântat ideea unui amic al meu, care e şi nebun, şi visător, şi curajos şi care a iniţiat prin Curba de cultură, proiectul Bibliotecar la 16 ani.

Ce înseamnă, de fapt, acest altfel? Cât de relevantă este înţelegerea fenomenului pentru modul în care se percepe publicul şi i se înţeleg nevoile? Să o luăm metodic. Din perspectiva educaţiei, altfel este o necesitate, dat fiind faptul că sistemul curent, desuet şi împietrit, nu reuşeşte să producă nici teoreticieni, nici executanţi de primă mână, ci nişte hibrizi care intră în sistem deja scârbiţi de partea teoretică şi ies din sistem complet nepregătiţi pentru o piaţă a muncii reală, palpabilă. Ar fi şi mai bine dacă altfel ar însemna că, la terminarea liceului, tinerii ar fi în stare să facă ceva cu două mâini, nu să se înscrie cu ghiotura la facultăţi, pe bază de dosare, pentru diplome inutile, dacă nu au nicio chemare către mediul academic.  Subiectul cere o dezbatere presărată cu opinii şi detalii, dar aştept cu interes admiterile la facultate în 2013 şi apoi stăm de vorbă şi despre cine, cum, când şi de ce intră în mediul universitar.

web_CALLTeatruCivicDin perspectiva culturală şi socială (simt nevoia să le leg), altfel este o nişă pe care o aşteptam de multă vreme cu interes. Dincolo de canonizarea literaturii, de eticheta impusă de formele consacrate de manifestare artistică (teatru, muzică, dans, literatură în spaţiile predestinate acestor manifestări), la un moment dat, cultura trebuia să iasă afară, să se plimbe printre oameni şi să se apropie de publicul ei. A nu fi înţeleasă greşit, eleganţa unei ieşiri la Opera Română îmi stârneşte în continuare pofta de a mă întoarce preţ de câteva ore în vremuri ale unei cochetării mondene mai rar întâlnite într-un 2013 muult mai lejer. Pe de altă parte, canonizarea tinde să ţină la distanţă categorii de public (tânăr, cu precădere), care nu se regăsesc întotdeauna în ritualul cultural sau în canon. Astfel, se naşte câte un eveniment sau altul, iniţial timid, aparent fără şanse de izbândă, apoi din ce în ce mai viguros (a treia ediţie se numeşte deja un obicei bun, de sezon), în care informaţia ajunge la receptorii săi, pe canale mai … relaxate şi mai umane.

Un detaliu demn de reţinut în privinţa manifestărilor altfel este caracterul interactiv al acestora. Cultura şi educaţia devin subiecte de discuţie, nu de admiraţie niţel înfricoşată, cea a privitorului neofit, care simte că nu va înţelege un concept sau altul pe deplin, ci îl va accepta ca pe un fapt existent, abstract, fără substanţă. Altfel nu este un fenomen mai bun, ci pur şi simplu un fenomen diferit, care poate crea o punte perfectă între elitismul cultural (necesar, de altminteri) şi curiozitatea utilizatorului final (necesară în aceeaşi măsură).

Revenind, scurt-metrajele au avut altă aromă pe iarbă, sub cerul liber, şi ne-am alintat cu brioşe, vin şi floricele de porumb (merg bine cu un film). Dacă aveţi chef să luaţi o pauză şi să recreaţi cotidianul în alte nuanţe, vă invit la un teatru altfel, la Roşia Montană (Fânfest e aproape) şi să daţi o fugă la Timişoara, la Plai, festival realizat integral de voluntar.

 

Hai că aveţi ce face vara asta, altfel!

A.

 

 

Surse foto: Maria Panaite, http://www.fanfest.ro/

Abonează-te gratuit prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona și vei primi notificări doar când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te altor mii (13) de abonați

Direcționează 20% din impozit

Donează dacă vrei să susții financiar educația culturală. Decide ce faci cu 20% din impozitul afacerii tale. Poți contribui la dezvoltarea revistei, ca aceasta să aibă mai multă consistență, coerență și consecvență în plan editorial. Îți mulțumim în avans! Revista digitală SemneBune este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Andreea Banciu

Vice-președinte și Director de Programe al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007), Andreea este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.