Se spune că poţi vedea caracterul omului la băutură şi la jocul de cărţi. Adică acolo, în aceste două împrejurări, un tip care altfel pare la locul lui, eventual e chiar un arbitru al eleganţei şi al politeţii, se poate dezlănţui într-un mod neaşteptat, devenind agresiv – verbal, da’ şi fizic, că dacă-ţi trag una!…, respectiv dovedindu-se dispus să trişeze şi gata să rupă o prietenie pentru o mişcare neinspirată, de ce să arunci popa, deşteptule, luam şi io cu asul, luai şi tu cu popa, ce mama naibii!
Desigur, dacă e cazul. Dacă există un caracter ascuns, îmbrăcat cu grijă într-o poză zilnică, sub zâmbete largi, formule de politeţe şi tăceri mâlc atunci când, deschizând gura, nu porumbei albi ar ieşi dintr-ânsa. Dacă ăsta e cazul, atunci cred că nu numai alcoolul şi pasiunea jocului de cărţi – a jocurilor de noroc, în general – scot la iveală câte ceva din ceea ce altfel reuşim să ascundem, ci şi alte tipuri de împrejurări. Tribuna unui stadion, de pildă, unde intelectuali rafinaţi şi ireproşabili taţi de familie dau frâu liber unor răcnete cu care omul cavernelor ar fi reuşit uşor să gonească marii prădători. Ceva-ceva din caracterul oamenilor poţi ghici şi la cumpărături – mai ales dacă sunt oferte – şi în lupta pentru un loc mai bun pe plajă, vara, şi în talk-show-uri… Dar mai tare decât toate, după părerea mea, turnesolul absolut al firii umane este traficul auto. Aici vezi cu adevărat cu cine ai de a face!
Cu ani în urmă, un editorialist a scris un articol excelent intitulat „Trăim aşa cum conducem”. Maşina, nu societatea… Povestind pe scurt avatarurile unui drum dus-întors la mare, în care o mulţime de şoferi se dovediseră dispuşi să.şi rişte viaţa – a lor, dar şi a altora! – pentru câteva secunde câştigate, sau nici atât, doar pentru că nu suportă să stea în spatele altuia, jurnalistul trăgea concluzii amare şi perfect justificate.
O dramatică ironie a sorţii a făcut ca, peste câţiva ani, exact acel editorialist să provoace un grav accident auto, în urma unei manevre aberante.
Într-adevăr, trăim şi SUNTEM aşa cum ne comportăm pe stradă. Cu o precizare: e valabil şi pentru pietoni. Statistic, majoritatea accidentelor sunt provocate de pietoni! De altfel, nu e nevoie de statistică: Uitaţi-vă cum traversează! Nu că pe oriunde, nu că în diagonală, nu că-n dorul lelii, dar nici măcar nu le dă prin gând să se uite dacă vine vreo maşină!
Să revenim însă la şoferi. Cineva ar trebui să le spună nu că procedează greşit – asta ştiu şi nu le pasă – ci ce se ascunde în spatele greşelilor. Să-i psihanalizeze un pic. Poate, POATE măcar pentru a arăta că nu, nici vorbă, ei n-au nimic de demonstrat, de defulat sau de răzbunat, unii dintre ei o s-o lase mai uşor, o să se gândească un pic mai mult, o să fie mai relaxaţi, mai concesivi şi – de ce să n-o spunem? – mai deştepţi.
Din fericire, s-a făcut. Mai rămâne s-o şi citească. Trafic, Cum şofăm şi ce spune asta despre noi, Tom Vanderbilt.
Tom Vanderbilt este un jurnalist american specializat în design, tehnologie, ştiinţă şi cultură (!). Aceasta nu este singura lui carte, dar este cea mai de succes, tradusă şi publicată în vreo 20 de ţări. Şi pe bună dreptate. Vanderbilt nu se dă mare, nu spune: „Frate, ai condus aiurea până acum, hai să-ţi spun eu cum se face”. Din contră, îşi mărturiseşte propriile dileme, confuzii şi experienţe.
Sunt în carte informaţii care vă pot pune pe gânduri. De pildă, la doar 50 km∕oră, un şofer primeşte 1.340 de informaţii pe minut. Şi asta fără să vorbească la telefon!
Şi un bonus: citind cartea asta, o să vă enervaţi mai puţin! Ceea ce nu e de ici, de colea.
O zi bună vă urează
Tudor Călin Zarojanu
Comments are closed.