Cina blestemată, Ismail Kadare

Rețeta unei cărți bune include câteva elemente esențiale: un subiect atractiv, personaje memorabile, un fir narativ croit cu meticulozitatea unui ceasornicar și, pentru că un volum se citește și mai bine când este contextualizat, un autor cu o istorie personală demnă de reținut. Pornind de la această formulă, Cina blestemată, semnată de scriitorul albanez ,  este romanul perfect, mai ales pentru cititorii care simt nevoia de a arunca o privire de cealaltă parte a istoriei.

Kadare, disident albanez, martor al unui regim politic absurd (unul dintre multele care s-au Kadareperindat printr-o Albanie deja frământată de propriile probleme), și-a părăsit țara în 1990, refugiindu-se în Franța. Istoria personală a autorului este cu atât mai controversată, cu cât premiul Man Booker International primit în 2005, a stârnit reacții negative din partea altor scriitori anticomuniști, dat fiind statutul de privilegiat al lui Kadare, sub regimul lui Enver Hodja. Interesul meu față de roman a fost sporit de faptul că, în 2009, Kadare citat de The Guardian, declara că nu este un scriitor politic și că, atunci când e vorba de literatură, nu există scriitor politic. Un pic dificil și neobișnuit să faci o astfel de afirmație, în condițiile în care firul narativ face slalom elegant între regimuri politice și viziuni aiuritoare asupra societății umane. Întrebarea dacă politicul poate fi exclus din literatură e în continuare fără un răspuns clar, iar romanul de față mi-a confirmat doar că mitizarea literară poate masca prezența sa, fără a o exclude.

Cronologic, firul epic pornește de la retragerea Italiei fasciste din Albania și intrarea Germaniei fasciste în loc și se încheie într-o Albanie comunistă, spațiu al absurdului. Pornind de la cina blestemată din titlu, cea pe care doctorul Gurametto cel Mare, figură de vază în vechiul oraș albanez Gjirokastra, organizează pentru prietenul său de o viață, colonelul german Fritz von Schwabe, o cină cu fast, neobișnuită și privită cu suspiciune, dată fiind situația în care se afla orașul (între o ocupație și alta). Cina se încheie cu eliberarea ostaticilor din Gjirokastra, printre care și un evreu, și naște o serie de mistere care vor ieși la lumină, în mod halucinant, în seria de interogatorii  ce poartă semnătura torționarilor comuniști, într-un loc plin de legende și povești ale cruzimei, Grota Shanishaiei. Romanul oferă câteva indicații interesante referitoare la cultura albaneză (cum ar fi legea nescrisă albaneză a ospitalității necondiționate față de străini), la tipare de personaje recurente în literatură, asociate cu tipare comportamentale globale (torționarul frământat de propria micime, medicul de provincie, figură semnificativă pentru comunitate, nebunul profet – în textul de față, Vehip Chiorul, cerșetorul orb).

Ficțiune pe un bogat fundal istoric, Cina blestemată combină ironia usturătoare (scena doamnelor de vază din oraș, care își găsesc sfârșitul în momentul dramatic în care sunt strigate ”tovarășă”) și descrierea suprarealistă a unor momente copleșitoare ori a unor detalii-cheie, pe care cititorul este invitat discret să le urmărească până la final. Poate aș fi vrut să văd câteva elemente punctate mai bine, dar, per total, romanul își atinge scopul, își transportă cititorul într-un moment al istoriei, pe care învinșii cu greu îl pot relata în mod obiectiv și pe care învingătorii l-au exploatat cu perversiune. Cina blestemată este contrapunctul de care literatura are nevoie, pentru o privire panoramică asupra istoriei, prin prisma ficțiunii.

A.

 

Autor:

Titlu: Cina blestemată, trad. Marius Dobrescu

Editură: , 2013

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Banciu
Co-fondator SB, Redactor șef

Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007) este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.

Număr articole publicate : 164