Pasionat îndeosebi de istoria Imperiului Roman și de studiile clasice, istoricul Christopher Kelly a acordat o atenție surprinzătoare mărețului imperiu în studiile sale, astfel că a oferit publicului o altfel de viziune în comparație cu cea care se găsește în toate manualele de istorie: Ruling the Later Roman Empire (2006), Unclassical Traditions I: Alternatives for the Classical Past in late Antiquity și Unclassical Traditions II: Perspectives from East and West in late Antiquity (2010, 2011) lucrări care aveau să pună emblema stilului relaxant și neînchistat asupra unor studii istorice (menite să adoarmă publicul). În cartea de față, Attila Hunul , Kelly șterge cu desăvârșire imaginea lui Attila, mediatizată și arhicunoscută lumii ca fiind una a barbarului atroce, a sălbaticului apărut din stepele Asiei care nu a făcut altceva decât să inspire teroare printre cei prădați. Aici, Attila devine uman; este înfățișat prin optica autorului, dar și a surselor istorice de care acesta s-a folosit pentru compoziția cărții. Ceea ce încearcă Christopher Kelly să facă este să îndepărteze stereotipurile multiseculare vizavi de istoria hunilor, reușind în același timp să păstreze scriitura departe de îngreunarea lecturii și de plictis. Fără basme. Este un ”film” istoric, dacă putem spune așa, despre viața celui mai de temut lider al hunilor, o viziune care respectă izvoarele istorice, nefiind nuanțată.
Attila Hunul: Teroarea barbară și prăbușirea Imperiului Roman prezintă încă din titlu principalii factori ai ecuației: relațiile dintre huni și romani; dezlănțuirea celor dintâi din stepele Kazahstanului până în Țara Galilor (Orleans, mai exact) și declinul celor din urmă, făcând din glorioasa Romă o pată ștearsă pe harta istorică. Hunii, contrar aparențelor, au fost un popor unit atât în timpul atacurilor (pe care le dădeau întotdeauna în timpul nopții și întotdeauna călare pe cal, calul fiind un simbol în cultura lor) cât și în viața de zi cu zi a comunității. Că practicile lor nu erau deloc bine văzute în ochii popoarelor cucerite, este adevărat, întrucât ierarhia comunității hunilor era întemeiată pe fundamentul oamenilor puternici, atletici, cu destulă putere de luptă și de furtișag; căpeteniile trebuiau să fie oameni inteligenți care erau în stare să țină sub control hoardele, care știau să împartă în mod egal prada de război oamenilor care nu erau destul de viteji să se avânte în vâltoarile sângeroase.
Attila ajunge căpetenia hunilor în 434, insiprând nu doar teama prin forța armelor, ci și prin a tacticilor de ”înțelegere” cu adversarii teritoriali și politici, tratatele fiind încheiate prin trădare și fugă din partea poporului hun. Attila dovedește o remarcabilă capacitate de persuasiune și de discordie (neobișnuit pentru o căpetenie al unui trb de nomazi) care reușește, de exemplu, să-i întoarcă pe goți împotriva romanilor și Imperiul Bizantin devenind dușmanul Italiei. În carte ne este înfățișată, așadar, viața lui Attila în fruntea hunilor; cum întreaga expansiune istorică începe la estul Volgăi, migrând apoi în Europa, poposind din loc în loc, fiind caracterizați ca fiind și ”păstori războinici” . Originea lor este necunoscută și astăzi, s-au emis teorii diverse pe tema stabilirii originii, dar cel mai adesea se vehiculează cum că ar fi un amestec al poporului mongol, ugric și turc. Attila a încercat să cucerească a doua oară Constantinopolul și apoi ambele părți ale Imperiului Roman, de Vest și de Est, a subjugat burgunzii, gepizii, ostrogoții și turingii (care s-au căsătorit cu femeile hune), a îndepărtat popoarele mărunte care sălășuiau de-a lungul Dunării, ca apoi să distrugă Italia, hunii pătrunzând prin Laguna Veneției (Veneția de astăzi, care se întindea de la Ravenna la Trieste). Attila a reușit să se impună în mărețele sale expansiuni teritoriale, fixându-și locul în istorie drept flagellum Dei (biciul lui Dumnezeu).
Autor: Christopher Kelly
Editura: Corint
ISBN: 978-973-135-740-9
Număr pagini: 358
An apariție: 2013
Traducător: Mihaela Grancea
Preț estimativ: 34, 90 RON
sursa foto
