Cartea, între imaginar și realitate. Andra Pavel

După aproape un an, „Cartea între Om și Simbol” revine la „SemneBune”. Periodic, readucem în fața publicului scriitorii, altfel de cum sunt ei cunoscuți, dincolo de talentul literar și de produsele culturale pe care le creează. Fie că sunt debutanți, fie că sunt consacrați, interviul de tip anchetă are ca scop prezentarea omului care iubește cartea. Ne dorim ca fiecare cititor să poată fi în acord sau să nu cu gândurile și conceptele formulate, lăsând loc dialogului, dezbaterilor. Dincolo de scriitură stă o idee și un om. Ce simbolizează ele, vă lăsăm să descoperiți singuri (sau în grup).

cu scriitoarea  

 

AP2 este o elevă în clasa a XII-a într-un mic oraș de munte, căreia îi plac lucrurile diferite, neconvenționale, și care observă și ascultă mai mult decât vorbește. „Cartea te poate face mai bun, te poate și întrista; există șansa să înveți ceva sau doar să devii mai atent la lumea din jur”. Andra ascultă părerile celorlalți și încearcă să le înțeleagă; nu neapărat este de acord cu ele. Tânăra scriitoare profită de „Azi” ca și cum ar fi ultima zi.

 

Despre carte

Cartea citită este un fel de prieten pe care îl asculți și din viața căruia înțelegi „cum e lumea”. Cartea scrisă e un remediu, o vindecare, sau o lume în care te refugiezi să-ți aduni gândurile atunci când te simți copleșit.

Te poți îndrăgosti de lectură dacă te recunoști în poveste și dacă o înțelegi. De aceea e important ca fiecare „vârstă” să citească povești care i se potrivesc. Dacă e altfel, ori devine plictisitoare, ori nu o poți înțelege și renunți. Și te îndrăgostești dacă știi să citești în spatele cuvintelor. Sau dacă vrei să înveți să citești așa.

Ca cititor, cartea îmi dă putere căci mă refugiez acolo din când în când. Găsesc situații în care nu am fost pusă și modele de a reacționa. Ca scriitor, cartea mă face puternică prin faptul că, până acum, prin personajele mele am reușit să îmi înfrâng temeri sau să scap de unele povești care încă îmi umblau prin minte. Și te mai face puternic când vezi că ideile tale dintr-o noapte ploioasă au ajuns tipărite și sunt apreciate sau nu, dar, în orice caz, citite și dezbătute. Deși aici intervine și nostalgia că „al tău” e acum al tuturor celor care vor citi…

Despre personaj: Katniss Everdeen („Jocurile Foamei” – Suzanne Collins). Pentru că au fost mult prea multe asemănări între ea și mine și pentru că m-am găsit în trăirile ei.

Despre autor: Am început să scriu „din cauza” lui Stephenie Meyer și a ei serie „Twilight”. Am ajuns să public datorită Oanei Stoica-Mujea. Deci, cumva, ambele autoare sunt cele care m-au „pornit”. De schimbat, mă schimbă aproape orice carte citită.

Cartea creează o mască. Incontestabil, cel care scrie „trebuie” să fie cel din poveste. Și, uneori, poți fi tu fără ca ceilalți să știe asta – aici apare protecția. Când citești, te protejează pentru că te trimite în lumea dintre foi. Reversul medaliei: rămâi o clipă fără aer când te întorci la realitate.AP1

Despre semnul de carte

Semne de carte aveam și atunci când citeam din obligație, pentru școală. Nu mai știu când, însă semnul de carte a venit cam în același timp cu prima carte.

Nu am un singur semn de carte, niciodată nu am avut. Trebuie să fie suficient de neconvențional – adică nu în stilul clasic, dreptunghiular.

Am folosit diverse foi din agendă, împăturite, ca să pot nota citate, ori vederi, bilețele, scrisorele…

 

Despre bibliotecă

Am moștenit mai multe cărți, biblioteci incomplete sau cărți „furate” de la bunica, din casa cea veche, și împărțite apoi între veri.

Apoi, am completat cu volume noi. Tot atât de „împrăștiate” (de la istorice, romane de dragoste, polițiste, la fantasy, dramă, critică etc). Totuși, predomină cele polițiste, iar pe locul doi e genul fantastic.

Biblioteca mea nu e încă așa cum aș vrea-o eu. Nici nu sunt aranjate pe categorii, de fapt. Am o parte cu volume citite, o alta cu cele pe care mi le-am propus să le citesc; o mică piramidă cu volumele împrumutate…

Traseul cărților? Întâi de toate, cărțile se plimbă cu mine. La școală, în parc, în mașină (în drum spre o lansare sau un week-end cu prietenii). Apoi, ajung la prietenii mei volumele care mi-au plăcut mie, pentru că pe acelea le-am povestit (și, cumva, promovat). Singura condiție e să le înapoieze, indiferent că peste o săptămână sau jumătate de an, ca să le pot „plimba” și la alți cititori.

Despre biblioteca publică din proximitate: …este incompletă. Cele mai multe volume sunt vechi, sau suficient de vechi încât să vizitez biblioteca publică o dată pe lună, predominant pentru critică literară și volume cerute la școală.

 

AP3Biblioteca și librarie virtuală

Am impresia că se pierde plăcerea de a citi. Cum să mai simți foaia și cum mai miroase cartea din bibliotecă a… carte? Cum primești autograf?… Cum simți literele, unde subliniezi citatele? Poate că ideea asta e utilă… dar nu mă regăsesc în acest format… Evoluția tehnologiei va aduce prin click cartea mai aproape dar nu și lectura de plăcere. Din păcate… Cum spuneam mai sus, se distruge farmecul de a mai da o pagină și de a fi singurul sunet care se simte în cameră. Sau de a intra într-o librărie doar de dragul de a mai răsfoi niște volume nou-apărute.

Totuși, dacă trebuie să privesc din perspectiva asta, mi se pare suficient de bun „ritualul” achiziționării din e-book store. Totul la un click distanță…

 

AP4

Din memoria afectivă:

„Oricare ar fi chinurile și triumfurile noastre, oricât de mult am suferi, mult prea curând se împrăștie toate, ca tușul prea subțire pe hârtie.” – Arthur Golden – „Memoriile unei gheișe”

 

Mesaj pentru publicul SemneBune:

Viața noastră e prea scurtă ca să putem experimenta absolut orice. Încercați să trăiți puțin și prin personaje, să le cunoașteți viața și timpul, și faceți din carte un prieten, unul care tace, ascultă și dă sfaturi!

 

 

Scurt bio

Data nasterii: 8 februarie 1994

Locul nasterii: Curtea de Argeș, jud. Argeș

 

Studii: Colegiul Național „Vlaicu Vodă”, Curtea de Argeș

 

 

Premii / Recunoașteri/ Merite (în ordine cronologică)

  • Premiul pentru Cel mai Literar Blog la concursul „Blog de Blog” – 2010, organizator: Lucia Verona
  • Premiul I la concursul organizat de Romanian Crime Writers Club în 2011

 

Cărți publicate (în ordine cronologică)

  • „Sărutul morții”, ed. Tritonic – în colaborare cu Oana Stoica-Mujea, 2011
  • Autor al antologiei „Romanian noir”, ed Crime Scene Flacăra, 2011

  • „În brațe străine”, ed Crime Scene, 2011

  •  

     

    București, martie 2012 © Copyright SemneBune, acutalizat în februarie 2013
    Seria de interviuri „Cartea, între Om și Simbol”

    Foto: arhiva personală

     

    Din aceeași anchetă culturală puteți citi cum situează „Cartea, între Om și Simbol”, următorii scriitori:

    Doina Ruști   |   Marius Ghilezan   |  Bogdan Hrib   |   Gelu Vlașin   |   Monica Ramirez    |   Alexandru Petria   |    Răzvan Țupa   |    Bogdan Teodorescu   |    Stoian G. Bogdan    |    George Arion   |   Vasile Baghiu   |    Radu Țuculescu.

    Lasă un semn

    comentarii

    Despre autor

    Ciprian Burcovschi
    Columnist & consultant editorial

    este fondatorul AdLittera PRO-CSR și făurar de platforme culturale experimentale. Specialist în comunicare vizuală, Ciprian este implicat în mai multe programe socio-culturale. Îi plac oamenii care vor ceva de la viață și care doresc să lase ceva bun în urma lor.

    Număr articole publicate : 63