Cantaretul de tango

„Cântăreţul de tango” de Tomás Eloy Martínez este un roman şerpuitor, care se încolăceşte în jurul cititorului cu talentul unui magician.

Buenos Aires-ul ni se descoperă într-o manieră abracadabrantă, prin ochii lui Bruno Cadogan, un student american. Atras de farmecul argentinian şi de scrierile lui Borges, Bruno porneşte în căutarea unui misterios cântăreţ de tango, a cărui legendă se ţese melancolic de-a lungul unei enigme ce bântuie cele mai obscure unghere ale oraşului. El reconstruieşte destinul zbuciumat al lui Julio Martel, din crâmpeie de existenţă sordidă, păstrate în amintirea celor câţiva apropiaţi ai cântăreţului.

 Pe numele său real Estéfano Esteban, Martel se naşte se naşte într-un tramvai, într-o vară toridă. Diagnosticul de hemofilie îl ţine captiv până la optsprezece ani, când picioarele îi sunt eliberate din prizonieratul ghipsurilor. În adolescenţă ştie deja peste o sută de cântece. Singura lui dragoste este tango-ul în forma sa pură, voluptoasă, vulgară. Martel posedă o voce mistuitoare, egalată doar de glasul idolului său Carlos Gardel. Totuşi, sănătatea şubredă şi nostalgia bolnăvicioasă pentru trecutul altora, fac din genialul artist un om al umbrelor, care se dăruieşte unui public restrâns. În ultima perioadă a vieţii este zărit rar în locuri alese de el şi încărcate de o istorie tragică. Asemenea unei stele căzătoare care însă nu îndeplineşte nicio dorinţă, el există doar pentru a pieri glorios. Muzica lui provine dintr-un timp al suferinţei martirizate şi al valorilor răpuse de nedreptăţi politice.

 Căutarea lui Martel devine o obsesie în care se împletesc deopotrivă întrebări filosofice, întâmplări cu iz fantastic şi evenimente cu ecou într-un prezent boem, dar despiritualizat. Bruno visează să descopere, în subsolul clădirii unde a închiriat o cameră, punctul în care îşi au originea toate celelalte puncte din univers, numit „aleph” de Borges, în scurta sa povestire omonimă. Bruno bănuieşte că bibliotecarul care locuieşte acolo ştie ascunzătoarea secretă a aleph-ului. Tucumanul, singurul prieten apropiat al tânărului, se află şi el pe urmele porţii care se deschide spre infinit, nutrind speranţa că aceasta îi va aduce câştiguri băneşti.

 Buenos Aires-ul este scena pe care se joacă un spectacol intens, cu personaje tulburătoare şi poveşti în ramă, alcătuind un complex tablou uman. Adevăratul Julio Martel nu are aproape nimic în comun cu eroul lui Martínez. Scriitorul argentinian reuşeşte să transforme un renume într-un mit răscolitor, făcându-l pe cititor să tânjească după un Martel al grotelor urbane, rămas în anonimat, dar ştiut doar de câteva suflete rătăcitoare.

 Romanul „Cântăreţul de tango” a apărut la editura Curtea Veche şi aşteaptă să fie citit (de ce nu, chiar pe muzica lui Martel) de toţi cei aflaţi în căutarea unei aventuri revelatorii, în paşi de tango.