Plasterca lui Călin Torsan m-a ținut captivă două ore în canapeaua veche, cu atât mai mult cu cât în carte se pune problema trecerii timpului și a aliaților săi: responsablitatea, îmbătrânirea, înțelepciunea, nerăbdarea. Stilul este simplu și ușor de digerat, nu pune mintea-n piuneze și nici n-o face să caute în DEX. Plasterca este o carte scrisă de un copil pentru un alt copil despre alt copil; e o carte cum n-am mai avut prilejul să văd la ”târgul” contemporan de litere. E o carte potrivită pentru o zi de toamnă aproximativ caldă (toamna este un anotimp în care se petrece acțiunea), e o carte care te face te întrebi dacă viața ta ar fi altfel în momentul în care ai reuși să-ți creezi propria lume, unicul refugiu care nu-ți poate fi luat ?
Un tată cu afinități intelectuale (spuneam mai devreme că e o carte scrisă de un copil, asta pentru că tatăl este un copil) intră în lumea imaginară a fiicei, Milena. Este pusă problema modului în care părinții se apropie sau nu de copii, cât de bine își cunosc aceștia odraslele și cum reușesc sau eșuează în a le menține flacăra vie a imaginației: prin poveștile demult uitate în paginile copilăriei fiecăruia sau prin televizor, respectiv internetul pus la dispoziția fiecărui copil. Autorul își pleacă fruntea: fără îndoială, noile generații se deprind cu tehnica de ultimă ora înaintea noastră; fără îndoială, vor veni mulți copii talentați care ne vor trece la coada amintirilor, și totuși, câți dintre aceștia vor crește sub umbra caldă a cărților vechi cu povești și câți sub ”ocrotirea” consolelor de joc ? Tatăl refuză să răspundă și ne demonstrează că fiica sa este un copil deosebit care se limitează în a se uita la show-ul favorit de pe Disney și în a-i povesti tatălui ideile ei de om mic. Relația celor doi este foarte apropiată. Seara se înghesuie amândoi unul într-altul, legați fiind de viața care le-a fost dăruită și pe care trebuie s-o trăiască, unul se va opri la jumătatea vieții celuilalt, iar celălalt va duce mai departe valorile moștenite de la cel care nu va mai exista fizic. Milena reprezintă tipul de copil neîntinat de mizeriile mundane pe care, extrem de preventiv, tatăl i le explică, deși nici el n-are habar de ce oamenii și animalele mor, cine sau de ce hotărăște asta. Simion (acesta este numele tatălui) are ecou în sufletul de copil al Milenei și astfel amândoi devin părtași la o călătorie onirică.
După ce visul se termină, Simion se trezește a fi altcineva, fapt care-i aduce și mai aproape influența morții care ia în stăpânire chiar și un suflet mult prea credul al cărei ureche se pleacă prea des la fantasmele copilului.
Plasterca este o carte minunată, o incursiune între vis și realitate, între prezent și trecut. Desenată de Milena și așezată pe harta lumii, Plasterca pare o țară inaccesibilă. Poate mizeriile cotidiene, poate suferința lăuntrică îl face pe Simion să pășească alături de fiica sa într-o lume imaginară, sau poate aburii alcoolului îi aruncă mintea între țărmurile Plastercăi…
Oricum ar fi, timpul și visele nu ne aparțin.
Se poate numi literatură ceva ce nu împlinește o poveste cu început și sfârșit ? Trebuie, oare, să urmăm în scris aceeași cale bătătorită, pe care umblăm de-a lungul vieții ? S e mai poate născoci ceva, sau experiențele nemijlocite, ori acelea sugerate de scrieri, au ajuns să ne copleșească ? Trăim secolul în care fiecare om are basmul său. Nu există o umbrelă care să adune atâtea întâmplări, asta-i clar. Noile povești par că lipsesc. S-au topit în noianul atâtor epopei pe care ni le-a oferit cu generozitate trecutul, au căzut în derizoriu odată ce s-au amestecat cu banalitatea știrilor. Vrând-nevrând, aflăm totul despre toate. Ceară să ai în urechi, ca vrednicul Ulise, și nu te poți apăra de scâncetul atâtor sirene nebune, gata să-și lepede glasul în fața fiecărui fleac.
Titlu: Plasterca
Autor: Călin Torsan
Editura: Casa de pariuri literare
ISBN: 978-606-8342-84-9
Nr. pag: 202
An apariție: 2013
Preț: 13.99 RON
