Aveam 12 ani cand am auzit prima data numele lui Octavian Paler. Era noapte si ma uitam la o emisiune, nu mai stiu ce emisiune si am auzit prima data numele unei carti: Desertul pentru totdeauna. Mi s-a parut fabulos acest titlu. Si mai tin minte ca cei din emisiune vorbeau tare frumos despre carte si despre Octavian Paler.
Au trecut vreo 5 ani pana cand am pus mana pe o carte de Paler si de abia acum am reusit sa citesc Desertul pentru totdeauna. Mult timp am navigat mintal in jurul acestui titlu, dar credeam ca o sa se spulbere magia daca o citesc. Aveam o idee romantica: o carte pe care sa o am, despre care sa stiu clar ca e buna, dar pe care sa nu o citesc, doar sa imi imaginez ce scrie in ea.
Dar pana la urma am citit-o. Si chiar e o carte buna, in stilul care l-a consacrat pe Paler: sincer, frust, uneori devastator de trist, dar mereu inteligent. Cine a citit macar o carte de-a lui sau l-a auzit vorbind stie la ce ma refer. Omul acesta nu era un om comod, spune lucrurilor pe nume, dar avea un farmec aparte. Cand incepea sa vorbeasca trebuia sa asculti si ascultai fara sa vrei sa schimbi canalul. Erai prins.
Desertul pentru totdeauna este scrisa sub forma unui jurnal, pe care autorul il tine timp de 4 luni dupa ce trece printr-un infarct si sta in spital. Dar este un fals jurnal fiindca Paler mai degraba isi aminteste de copilaria din Lisa si scrie despre tatal lui, despre scoala, carti, mama, prieteni, decat sa se raporteze la prezent. Prezentul este transcris sub forma unei fictiuni. In paralel cu confesiunea propriu-zisa, Paler scrie o fictiune care este tot autobiografica, dar mascata, insa nu mai putin spectaculoasa. …
…sincer sa fiu, imi e chiar greu sa scriu la modul obiectiv despre carte. Am o relatie speciala cu ea, s-a format o mitologie in jurul ei si as putea sa vorbesc la nesfasrsit despre ea, dar amical, ca despre un prieten. Imi place in mintea mea sa cred ca Octavian Paler a scris cartea aceasta special pentru ca eu sa o citesc candva, dar inainte sa o citesc, sa treaca ani de zile in care doar sa ma gandesc la ea, sa o admir de la distanta si de abia apoi sa ma afund intre paginile ei.
Tot ce vreu sa va mai spun e atat: cititi. Octavian Paler are ceva sa va spuna. Ati face bine sa il ascultati.
