SB: Câţj ani aveai când ai început să scrii?
Silvia Cuevas Morales: Am început să scriu de mică, cred că aveam în jur de zece ani. La început aveam un jurnal în care obișnuiam să scriu poeme scurte. Apoi, în liceu (sosită deja în Australia) am avut o profesoară care a arătat un mare interes asupra scrierilor mele, ba chiar m-a ajutat și încurajat să le public. Am început să scriu în spaniolă, însă odată ajunsă în Australia am dat-o pe engleză și mi-am publicat primele poeme la 16 ani. Aveam 13 ani când m-am mutat în Australia.
SB: Ce te motivează?
Silvia Cuevas Morales: Totul. Când văd ceva pe stradă, când aud sau citesc stirile. Și în special când mă încearcă sentimente puternice precum tristețea, furia, dragostea, dorința…
SB: Cum te-ai publicat? Şi mai ales, cine te-a ajutat?
Silvia Cuevas Morales: Pentru început în liceu, sub încurajările profesoarei de engleză: Doamna Valerie Campo. Apoi, în facultate obişnuiam să îmi trimit poemele unei reviste literare şi de multe ori erau acceptate, chiar mă şi plăteau! În facultate frecventam şi un cenaclu, aveam şi o revistă lunară în care ne publicam. Acest cenaclu era condus de un profesor excentric. Pe durata mai multor ani am colaborat cu reviste literare spaniole şi ziare în care îmi publicam poeziile, proza scurtă şi diverse articole.
SB: Pentru a fi un bun scriitor, înainte de toate trebuie să fi fost un bun cititor. Ce autori te infulenţează?
Silvia Cuevas Morales: Sunt complet de acord cu ceea ce spui. Pentru a scrie în primul rând trebuie să citeşti şi să citeşti, în caz contrar nu ştim ceea ce a fost deja scris şi ne putem păcăli că ceea ce scriem este original când o sută de oameni deja au spus ceea ce încercăm noi să spunem.
Sunt mulţi scriitori care m-au inspirat, mai ales cei latino-americani şi spanioli ca Garcia Marquez, Cristina Peri Rossi, Pablo Neruda, Mario Benedetti, Gloria Fuertes, García Lorca. Cât despre anglo-saxoni: Sylvia Plath, Adrienne Rich, Eudora Welty…
SB: Câte cărţi ai publicat şi care îţi place cel mai mult?
Silvia Cuevas Morales: Am publicat…aşteaptă…trebuie să verific… opt volume de una singură şi am apărut în 18 antologii internaţionale.
Care îmi place cel mai tare? Fiecare carte este diferită şi depinde. Am publicat poezie dar şi cercetare.In termenii poeziei mele, sunt foarte mândră de a Nemésis: poemas de una extranjera (Song to Nemesis: poems of a foreigner). Fiindcă a fost foarte dureros să scriu cartea. Se confruntă cu rasismul şi experienţele emigranţilor. Cât despre cercetări şi cărţile biografice sunt tare încântată de ultima, numită: 100 di que cambiaron la historia (Dictionary of Famous Centenarians: 100 women that changed history). Am petrecut doi ani căutând femei extraordinare născute în 1909. Am rămas uimită cum multe femei de care nu ştiam au făcut lucruri grozave, de la ştiinţă, spionaj, scriitoare, luptătoare, etc.
SB: Dacă te-ai putea întoarce în timp şi ţi s-ar oferi şansa de a rescrie o carte, pe care ai alege-o?
Silvia Cuevas Morales: Bună întrebare! Mi-aş rescrie toate cărţile de poezii. Nu sunt mai deloc mulţumită de ele.
SB: Ce-mi poţi spune despre cititorii tăi?
Silvia Cuevas Morales: Grea întrebare din moment ce nu îmi cunosc cititorii. Tot ce ştiu e că mă citesc destui emigranţi şi femei care mă urmăresc şi când îmi prezintt o nouă carte sau fac o lectură publică, în sală sunt mai mult femei. Curios este că am de asemenea şi cititori în vârstă.
SB:Ştiu că ai o editură proprie. Ce fel de cărţi publicaţi?
Silvia Cuevas Morales: Din nefericire, din cauza crizei economice, a trebuit să o închidem. Îmi plăcea acest gen de slujbă şi principalul motiv pentru care l-am făcut a fost să ofer tinerilor poeţi şansa de a se publica. Deasemenea să susţin oamenii talentaţi care erau de puţin timp în ţară şi care deşi aveau o reputaţie bună în ţara lor natală, în Spania erau încă necunoscuţi. Am publicat poezie şi ceva naraţiune, dar a trebuit să renunţăm, fiind greu să distribuim cărţile pentru a supravieţui. Am pierdut mulţi bani cu călătoria asta.
SB: Un mesaj cititorilor noştri?
Silvia Cuevas Morales: Nu sunt sigură de audienţa pe care o aveţi, însă dacă sunt oameni cărora le place să citească şi să scrie le-aş spune s-o facă în continuare. Să scrie cât de mult pot şi dacă au şansa să intre într-un cenaclu pentru a le putea fi cunoscute scrierile de alţi oameni. E greu să fii criticat, dar a fost foarte util în tinereţea mea.
Lucrul care mă îngrijorează este că acum oricine poate fi publicat dacă este dispus să plătească, de multe ori nefiind citiţi de cineva. Sunt multe edituri care nu-ţi editează scrierea, doar o tipăresc şi îţi oferă nota de plată.
Sfatul meu este să te faci cunoscut revistelor literare prima dată, să participi la concursuri literare, recitări sau festivaluri, să-ţi construieşti un curriculum ca mai apoi să fii pregătit pentru a te publica.
M-ai întrebat de un poem care mă reprezintă…sunt multe, dar poate e unul…care a fost tradus în română de jurnalistul Christian Sabău. L-am scris în engleză prima dată şi apoi a fost tradus în spaniolă.
Dislocated
Dislocated
dismembered
displaced
gone gone
forgotten?
One foot here
one foot there
Endless search
for a place to belong
Lost friends
unknown relatives
Longed for places, noises, smells
My body – a map
dissected into
latitudes
altitudes
different attitudes
degrees…
Degrees of pain
love?
In the air
with no wings to fly
with no nest to arrive at
Fearful, angry, lost
confused
dislocated
misplaced
no place
to call home
Dislocada
Dislocada
desmembrada
desplazada
ida ida
¿olvidada?
Un pie aquí
un pie allá
Búsqueda eterna
de un lugar familiar
Amigos perdidos
parientes desconocidos
Sitios añorados, ruidos, olores
Mi cuerpo – un mapa
diseccionado en
latitudes
altitudes
diferentes actitudes
grados…
Grados de dolor
¿de amor?
En el aire
sin alas para poder volar
sin nido al que llegar
Temerosa, enojada, perdida
confundida
dislocada
extraviada
sin lugar
al que llamar hogar
From the book, Sur/South. Poem(a)s.Madrid, 1997.
