Inca un poet de familie

Despre poezia lui Ciprian Măceşaru, criticul Dan C. Mihăilescu spunea că este contrariantă,  plină de fisuri, plină de gânduri negre. Acesta făcea referire la volumul apărut în 2011 la editura Brumar şi intitulat Străzi Interioare. Nu am citit această carte, dar tentaţia de a o citi, după lecturarea cărţii Roşu pentru pietoni este suficient de mare. Mai mult, Măceşaru este şi prozator, vezi romanul Superhero de la Cartea Românească, dar şi baterist într-o trupă rock. Acestea au fost premisele pe care le aveam  înainte să citesc volumul editat de Charmides în 2012.

Încă de la primele pagini,  Ciprian Măceşaru încearcă să-şi modifice traiectoria poetică din Străzi interioare. Poetul transformă astfel presupusa anatemă dată de Dan C. Mihăilescu într-un avantaj considerabil.  Trecerea se face printr-o mărturisire, prin câteva versuri de o sinceritate frustă.

nu mai eram poetul-votcă,
nu mai eram poetul-moarte,
de acum eram poetul-sophia loren.
(sophia, p.13)

Femeia rămâne o constantă de-a lungul întregii cărți, fie că e vorba despre chipul femeii din cealaltă cameră, fie că devine femeia din nord. Versurile de mai jos vorbesc de la sine pentru acest aspect, dar au şi calitatea unei tăieturi fine. Această tăietură o văd ca pe o combinație între mână unui chirurg plastician cu douăzeci de ani experiență și bățul care atinge  foarte fin cinelul china.

(…) eşti femeia
din cealaltă cameră, femeia
pe care-o iubesc
(femeia din cealaltă cameră, p.19)

Cartea include multe nano-poveşti lirice cu titluri sugestive: femeia din nord, capul de cerb, sfoara, un munte plin de zăpadă etc. O parte dintre poemele din această carte, îl apropie pe Ciprian Măceşaru de poetul Radu Vancu, cunoscut drept poet de familie. Aş risca un pronostic şi l-aş include şi pe Măceşaru în categoria poeţilor de familie. Ciprian Măceşaru poate deveni al doilea poet de familie dacă poezia sa va evolua în această direcţie. Mai jos, aveţi un frumos exemplu de scenă caldă de familie.

fereastra nu mai lumina oraşul
noaptea era o rochie neagră
sub care fremătau picioarele tale.
vecinii loveau în calorifere, îi deranjam,
nu le plăcea liniştea noastră.
(femeia din cealaltă cameră, p.25)

Totuşi, există în momente în care poezia lui Măceşaru abandonează zona confortabilă a familiei. Aici apar jocurile de-a metamorfoza, sau, dacă vreți, măștile poetice, măști pe care le văd ca fiind de unică folosință.

în memoria mea
sunt bărbatul cu şapte capete,
bărbatul care scuipă foc
şi e imprimat pe tricourile gagicilor.
(o stea pe hollywood boulevard, p.32)

 

din piept
mi-a crescut
un cap de cerb
oamenii agaţă
de coarnele sale
o grămadă
de rufe murdare
(capul de cerb, p.43)

 

o graniţă trece prin inima ta
când iubeşti două femei
 

inima ta e o coree,
partea de nord iubeşte o comunistă

sudul preferă o democrată
(sfoara, p. 66)

Finalul este ambivalent, bipolar, dar este intitulat un sentiment de stabilitate. Reflectând la acest aspect, vă las cu ultimul poem al cărții despre care tocmai am făcut vorbire. Consider că Roșu pentru pietoni va fi un reper important al poeziei românești din anul 2012 şi nu numai.

îmi spui înnebunit
că următoarea încăpere
o să fie și mai frumoasă.

când nu vor mai exista uși,
întoarcerea, știu foarte bine,
nu o să fie posibilă. ( un sentiment de stabilitate, p. 90)

Titlu: Roșu pentru pietoni
Autor:
Editura: Editura Charmides
Anul apariției: 2012
Număr de pagini: 90
Editor: Gavril Țărmure
Preț estimativ: 15 lei

surse foto aici și aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. Implicat în media culturală și Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012. A publicat "Rock în Praga" în 2011 și "#kazim (contemporani cu primăvara arabă)" în 2014 la editura Herg Benet.

Număr articole publicate : 392