Astazi soseste din tipografie editia in limba romana a romanului de debut al lui Jose Saramago – Manual de pictura si caligrafie (traducere de Georgiana Barbulescu; postfata de Mioara Caragea).
Publicata in Portugalia in 1977, cartea constituie nucleul din care se vor dezvolta capodoperele ulterioare ale scriitorului portughez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, in 1998.
Protagonistul romanului este un pictor mediocru, desemnat, in loc de nume, prin initiala H., care primeste comanda de a face portretul lui S., directorul unei mari companii. Dureros de constient de propriile limite, H. recurge la paginile unui jurnal ca mijloc de a-si analiza slabiciunile estetice si de a se intelege pe sine insusi, descoperind astfel ca simte nevoia sa picteze si un al doilea portret al lui S. Munca la cele doua picturi, portretul academic, pictat in modul consacrat si instituit de normele comenzii, si celalalt portret, realizat cu intentia, nefinalizata, de a capta imaginea „adevaratului” S., ne introduce in miezul crizei morale a artistului si pune in discutie insusi fundamentul actului de creatie estetica. O poveste fascinanta, dezvoltind una dintre temele predilecte ale lui Saramago: relatia dintre realitate si reprezentarea artistica.
„Manual de pictura si caligrafie incorporeaza reflexivitatea ca dimensiune explicita a discursului, prezentind o serie de caracteristici tipic moderniste. Spatiul fictiunii este organizat in jurul unui subiect perceptiv, care dezvolta diferite variante de monolog interior, vizind atit modalitatile de autoreprezentare, cit si problematica reprezentarii: transpunerea «realului» in varii discursuri (pictura si scris) si iluzia mimesis-ului (portretul si autobiografia). Bazat pe un pact de veracitate, mimesis-ul este la fel de conventional ca si formele artistice inradacinate in imaginar, ceea ce implica o problematizare a «traducerii» interartistice si interdiscursive (de la pictura la literatura).” (Mioara Caragea)
