”Ce mai faci, scriitorule?” se joacă lunar la Timișoara, cu și pentru prieteni

Autor: Bogdan Munteanu O bună parte din evenimentele literare sunt lipsite de farmec. Nu fac altceva decât să conserve atmosfera încordată de la orele de română, în timpul cărora ne luptam cu “izvoare nesecate de inspirație” și alte bizarerii. Cei care se feresc cel mai și cel mai mult de astfel de manifestări sunt tocmai cititorii împătimiți. Au fost și ei pe la evenimente. O dată, poate de două ori. Au vă ...

Citește mai departe

Facă-se voia Ta!

Noianul de vorbe măreţe, rostite de preafericiţi, tribuni ori politicieni spintecă sufletele demult defazate, ale căror gânduri negre fată monştri, ce cască gura iadului şi din tenebre ţâşnesc tentacule. Creatura-şi azvârle iute braţele ca nişte funii şi prinde, pe rând, trupurile sleite. Le sugrumă lent, dar sigur, ori dureros şi-n grabă. Şi nu-i doar o înşiruire de metafore şi alte figuri de stil, ci îs s ...

Citește mai departe

Tablou de 1 Mai Muncitoresc, via Vama Veche

Carevasăzică, a trecut și 1 mai muncitoresc, sărbătorit sub varii forme și culori: grătăreala, micii, excesul culinar românesc și petrecăreala alcoolizată, așa cum îi șade bine proletariatului român. Ei bine, după ce am experimentat un 1 mai unguresc (acum doi ani) și un 1 mai italienesc (anul trecut), am revenit la obiceiurile mele și am șters-o în Vamă, cu primul tren, unde am trântit un 1 mai multicultur ...

Citește mai departe

#maiaproapedeolumenormala

Gri. Cu praf. Sau mult praf peste prea mult gri. Spaţii cu potenţial, dar lăsate de izbelişte, un centru vechi dezolant şi Mc-ul de la Unirii. Cam ăsta era peisajul care putea să “impresioneze” un turist aterizat în Bucureşti, acum câţiva ani. La pachet cu monstruozitatea de Casă a poporului, care a devenit, până la urmă, un brand naţional. E doar o chestiune de timp până ce autorităţile noastre se vor “res ...

Citește mai departe

Cafeaua şi cartea

Mă aflam, vara trecută, la Viena, într-un apartament închiriat, foarte modern decorat şi utilat, de la plită vitroceramică şi cuptor cu microunde până la aparat de cafea cu capsule. Le ştiţi, capsulele alea care arată ca nişte minibrioşe, pe care le introduci în aparat, după ce ai turnat apă, apeşi pe un buton şi gata cafeaua. Iniţial am declarat foarte hotărâtă că eu nu pun gura pe aşa ceva, dar de oboseal ...

Citește mai departe

Binele fanariot

Capitalismul are şi el părţile lui bune, pentru cine ştie să transforme “răul” într-o oportunitate, sau măcar să-l observe ca pe o utilitate pe care şi-o însuşeşte cumva. Ne-am adaptat şi am căpătat, mai ales recent, tot mai multe deprinderi capitaliste. Majoritatea, interpretate şi adăugite, tipic românesc, pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale. Pe principiul “care pe care”, am scos, aşadar, esenţe năuci ...

Citește mai departe

Despre educație, împărtășanii și ritualuri golite de sens. Studii de caz.

Civilizația se bazează enorm pe educație, fără dubiu, iar săptămâna trecută, a Școlii Altfel, plus niște obiceiuri aberante de Paște, plus niște dovezi clare de îngustime a minții, fără cale de întoarcere, mă determină să cred că suntem încă departe de a evolua atât ca indivizi, cât și ca societate. Cu toată bunăvoința mea de a înțelege lucruri care sunt diferite de modul meu de a gândi, nu m-am putut abțin ...

Citește mai departe

Condiţia umană, la trecerea dintre “ani”

Sunt două lucruri care mă înspăimântă mai mult decât orice în ultima vreme: ceasurile cu secundar, pentru că arată trecerea timpului, şi panourile de afişaj de la pompa de benzină în momentul alimentării cu carburant, pentru că indică pierderea rapidă şi ireversibilă a banilor. În dogma creştină se spune că frica vine de la diavol, iar în ezoterism se zice că energia generată de teamă trebuie sublimată în s ...

Citește mai departe

Cărțile ca arme de distrugere în masă

Ce înseamnă asta ? Cred că facem prea ușor uz de expresia asta. Armă de distrugere în masă sună prea serios și prea întunecat pentru capacitățile cărților de a produce efectiv pagube tangibile. Expresia asta asociată cu cărți (și alte forme de artă și divertisment) este, în opinia acestui scriitor, o reminescență neajustată (sau necorectată) a vremurilor în care învățătorul și spițerul satului erau singurii ...

Citește mai departe