Bătrânii, ca bătrânii. Dar ce facem cu iubirea lor…

E greu să scrii despre iubire. Mai ales dacă vrei să te înţeleagă cei care pretind că nu au iubit niciodată. Sau dacă nu vrei ca cei care, dimpotrivă, aproape că au murit de inimă albastră, să arunce cu roşii în tine (nu-i cazul meu, căci pot să mă ascund în spatele ecranului). Oricum ar fi, delicateţea temei în sine mă face să-mi iau multe măsuri de precauţie înainte de a îmbrăca articolul şi, totodată, să ...

Citește mai departe

Voluntar FILIT, cu drag și profesionalism

Dragă FILIT, și așa îți duceam dorul tot anu-mprejur, de-acum va trebui să mă resemnez în fața unei situații nedorite și neașteptate. Vei lipsi de tot în 2015, iar aceasta este cea mai mare tristețe culturală a României literare și nu numai. Mi-e ciudă că ura politică omoară frumosul și interacțiunea dintre cei mai buni. Te-au secerat cu nesimțire și nu s-au gândit că poate pentru a te face întâmplat, echip ...

Citește mai departe

Spațiul literar – noua fenomenologie

Acum vreo lună, la Bookfest, descopeream într-o ladă cu cărți la preț redus un volum care mi-a spus ceva despre cuvântul „incredibil”. Maurice Blanchot, Spațiul literar. Nu vă voi spune prețul cu care se vindea, îmi e rușine să scriu cifra. Dar nu despre acest lucru vreau să vă vorbesc, ci despre ceea ce văd în jurul meu. Despre spațiul literar autohton (prea puțin sinonim cu acela al lui Blanchot) și despr ...

Citește mai departe

A cui poezie? Virtuţile platitudinilor

by Răzvan Țupa ...sau deschid o pagină cu versuri şi citesc. Dacă e vorba despre o pagină tipărită, deschid o carte. Dar o pagină de internet este acum de ajuns şi aştept să se încarce. Prima dată când mi-am pus o problemă expresivă, cred că aveam 6 ani. Vecinii mei din Brăila, Luminiţa şi Adrian foloseau o expresie de care atunci auzeam pentru prima dată: „de aceea”. Cred că a fost prima expresie pe care a ...

Citește mai departe

Unde e literatura română?

Un prieten al meu s-a angajat într-o librărie și, după prima săptămână, l-am iscodit moartă de curiozitate să aflu cum e viața de librar, una dintre meseriile pe care eram convinsă că le voi îmbrățișa când voi fi mare (înainte sau după ce mă făceam coregraf, avocat, jurnalist, scriitor). Atâtea cărți, atâtea posibilități, atâtea titluri de recomandat. Ei bine, era încântat omul, nu zic nu. Când apucă să res ...

Citește mai departe

Doar o ştire să nu-ţi spun

De fiecare dată când încep să scriu, o fac cu oarece teamă. Teama de a nu-mi scăpa subiectivismul de sub control. Asta deşi, până la urmă, „riscul” de a intra în tagma geniilor îşi are originea tocmai în întemeierea sistemelor de gândire pe opinii personale. Dar cum aş putea, oare, să nu fiu subiectivă când vorbesc despre presă, despre media astăzi?! Un om care este implicat direct în mediul respectiv, dar ...

Citește mai departe

Irlanda şi limitele paradigmei căsătoriilor gay

Biserica nu este pregătită astăzi pentru a oficia şi mai ales oficializa astfel de căsnicii. Ar fi trebuit, însă, să fie pregătită până acum să accepte măcar că există şi gay şi că ei nu sunt anormali, ci încă nu au trecut la următorul stadiu al sexualităţii. Biserica încă nu înţelege asta, deşi este doar o chestiune ce ţine de decenţa unui sistem dinamic, menit să asigure cât de cât o orânduială şi stabili ...

Citește mai departe

Semne Bune la Forbes Heroes 2015

Acești oameni au abordat lucrurile dintr-o altă perspectivă și e de-a dreptul uimitor cum singularul transformat în plural – de la eu la noi – face neuronii să transmită brusc mai multe impulsuri și să ți se lumineze – la propriu – creierul. Trecerea de la „bani” la „societate”, de la „vânzări” la „cultură” etc. fără ca ele să se excludă reciproc, un brief legat de primii ani de după ’89, realist și fără menajamente, de ce familia, „stâlpul societății” nu mai e ce-a fost, dar hai să-i dăm o perspectivă modernă, sunt doar câteva dintre temele care pe mine m-au făcut să mă bucur într-un mod fenomenal, pentru că zilnic îmi pierd speranța în omenire. ...

Citește mai departe

Jos pălăria!

Copiilor le plac paradele, adoră spectacolul şi se bucură să fie ademeniţi. Ca-n filmele americane din anii ’90, când iubitul mamei îi duce pe copiii acesteia la bâlci, să le câştige simpatia. Tipul se chinuie puţin, apoi îi imbie cu vorbe frumoase, le cumpără mere caramelizate şi, măcar până a doua zi, totu-i roz şi dulce. Fiindcă-i facil şi mai la-ndemână, spectacolul e savurat şi de adulţi, noroc cu tele ...

Citește mai departe