Prin editorial, semnatarii exprimă atitudinea revistei față de realitatea socio-culturală, economică, educațională etc., opinii argumentate și nepartizane.

Unde mergem noi, Niculae?

În orice tip de circumstanță, pentru a comunica și pentru a înțelege o informație, este necesară stăpânirea unui cod. Iar viața ne pune în postura de a decoda însemnătatea multor împrejurări. Zilnic interacționăm cu nenumărate sisteme de comunicare: alfabete, numere, note muzicale, unități de măsură, tabelul lui Mendeleev, manuale de utilizare pentru electrocasnice, marcaje rutiere, grade militare, însemne ...

Citește mai departe

Folclor românesc. Popular, poporan, literar?

Ei bine, da! Literatura orală încă ne este utilă, deşi o precede pe cea scrisă. De ce? Pentru că dezlegarea unor enigme folclorice conduce spre înţelegerea aprofundată a literaturii. Mai ales a literaturii poporane româneşti. Şi acum: poc! Altă nebuloasă, pe care B. P. Hasdeu o devoalează astfel: cultura poporană este cultura creată de popor pentru popor, din necesitate, supunându-se normelor esteticii civi ...

Citește mai departe

Scrisoare deschisă pentru uși închise

Dragă Radu, știu că tot ce-ți trebuie acum este masa de scris și mâncare caldă. Acoperiș și un calorifer fierbinte. Ai nevoie de certitudini și nu de promisiuni. Dar mai știu și că în România de astăzi nu mai sunt prețuite nici talentul și nici arta. Când totul pare așa complicat, de fapt, este foarte simplu: plagiatorii și semi-analfabeții au putere de decizie asupra strategiei de dezvoltare a țării, sfert ...

Citește mai departe

Jurnal de FILIT: 1- 4 octombrie 2015

  După o noapte nedormită m-am trezit în trenul de 12.00 spre Iași, cu bucuria faptului că voi merge și anul acesta la FILIT, Filit cel mic, și cu dorința de a mă reîntâlni cu vechi prieteni. Stătea să plouă când a plecat trenul și mă gândeam că bine ar fi să existe un compartiment special pentru cei care călătoresc cu cărți, un compartiment cu cărți, cu ceai, cu cafele și cu un câine mic și alb care s ...

Citește mai departe

Copaci tăiați, copii discriminați și afaceri conexe

Spirit de turmă. Cât de uşor se trece peste şi cât de simplu pare pentru unii. Trăiesc printre o mulţime de părinţi care primesc începutul de an ca pe-un coşmar căruia nu i se pot opune. Evident că nu există să nu poţi lupta însă ce greu este s-o faci atunci când vine vorba despre propriul copil şi despre consecinţele care se vor răsfrânge în primul rând asupra lui. Ce fericiţi trebuie să fie acei părinţi c ...

Citește mai departe

Cartea poate acoperi „țâțe și burice” goale

Lumea nu a fost dintotdeauna bună sau rea. Lumea a fost și este așa cum vrem să o vedem , așa cum suntem noi pregătiți să o vedem. Dar cărțile o pot face mai bună, nu doar să pară. Nu știu ce m-a apucat, dar citind un interviu cu Ileana Vulpescu de pe site-ul revistei Tango, mi-a venit să mă supăr un pic pe străzile noastre și pe ceea ce putem suporta pe retină zi de zi, plimbându-ne sau alergând pentru sup ...

Citește mai departe

Despre neajunsul de a fi poet

Dacă ești scriitor ( adică scrii romane, fiindcă asta înțeleg oamenii în general când spui „scriitor”) mai ai o oarecare prestanță, oamenii știu că e greu să scrii un roman de câteva sute de pagini, fiindcă presupune ceva muncă, ceva talent, ceva depresii, ceva lecturi și o doză de nebunie (sau narcisism), însă dacă ești poet, e clar, ești unul care taie vântul cu picioarele, te hrănești cu ambrozie (chiar ...

Citește mai departe

Take me to Camden Town

Înainte de toate, țin să precizez că Londra este imensă. De două-trei ori mai mare decât Bucureștiul nostru și mult mai costisitoare în ceea ce privește drumul de la serviciu, acasă. Ca să ieși la o bere și să ajungi în zona 4, de exemplu, trebuie să încarci Oyster-ul cu cel puțin două lire. Noi taxăm călătoria la metrou doar când intrăm, pe când ei taxează și la ieșire. Englezii investesc enorm în transpor ...

Citește mai departe

Comori în Viena

Despre "Rock in Vienna" (4-6 iunie) am scris, însă despre celelalte multe şi plăcute descoperiri urmează să vă povestesc aici. În Viena am ajuns, pentru prima oară, entuziastă şi doritoare să aflu multe doar că singura persoană de la care aş fi putut afla câte ceva legat de viaţa culturală a vienezilor era prietena mea, pictoriţa Carmen Stănescu Kutzelnig, stabilită aici de câţiva ani buni. Iar drumul până ...

Citește mai departe