Prin editorial, semnatarii exprimă atitudinea revistei față de realitatea socio-culturală, economică, educațională etc., opinii argumentate și nepartizane.

Găleți cu apă și liste de cărți

Oamenii când se plictisesc își caută ocupație. Și cum Facebook-ul e un loc numai bun de joacă, de câteva săptămâni am tot văzut cum se joacă de-a turnatul găleților în cap, apoi de-a topurile de cărți, apoi de filme, apoi de muzică. Acum vreo jumătate de an a fost o joacă  asemănătoare cu picturi și cu imagini din filme. Dacă îmi permiteți să fiu sincer, Ice Buckett Challenge este o prostie, dar a oferit un ...

Citește mai departe

Generația selfie

A trecut și Bacul, și vorba aceea Bacul trece, elevii rămân, parcă mai puțini cu câteva procente decât anul trecut, dar tot degeaba, fiindcă nivelul de educație în școli este la fel de scăzut. În primul rând, cred că sistemul educațional este prost făcut, prea multe materii inutile și prea multe ore făcute de dragul de a fi făcute. Am o soră care a trecut în clasa a 11-a și mă mai uitam peste caietele ei de ...

Citește mai departe

Dacă aş citi reviste de cultură, ele aşa ar trebui să arate

E greu să scrii pe caniculă despre reviste mainstream. Deşi topeşte asfaltul, canicula blochează articulaţiile ca un ger. E imposibil să scrii aşa înţepenit despre mainstream-uri înţepenite (pleonasm). Dacă reuşesc să-mi clintesc pixul e pentru că numărul de primăvară 2014 al revistei Lettre Internationale e mai viu decât majoritatea revistelor de cultură. Am scris de mai multe ori că duse sunt elitismele m ...

Citește mai departe

Cine vine tare din spate în literatură

În urmă cu vreo trei ani, ca membru în juriul concursului literar de debut Herg Benet/Max Blecher, am avut la un moment dat o revelație: adolescenții de azi știu cu adevărat să scrie. Jumătate din manuscrisele de proză care au prins atunci finala aparțineau unor autori cu vârste între 13 și 20 de ani. Romanele sau povestirile lor nu semănau cu nimic din ce era fals apreciat la acea oră în literatura noastră ...

Citește mai departe

Punct și de la capăt. Ce am învățat în 2 ani de SemneBune

Pe 3 aprilie 2012, am publicat primul articol pe site-ul SemneBune.ro. Fusesem la o lansare de carte, la librăria Bastilia (Piața Romană, nr. 5), primul eveniment la care m-am dus ca reprezentant al revistei. Îmi notasem întrebările pe carnețel, am numărat până la 10, mi-am adunat tot curajul de a spune ”Andreea Banciu, din partea revistei SemneBune”, am ridicat două degete și primul lucru care mi-a ieșit p ...

Citește mai departe

Despre trolling și mass media românească

De o săptămână, asist la un schimb de replici agresive, din care înţeleg un lucru simplu: Antenele sunt demonii neexorcizaţi ai mass media româneşti (adevărat), iar intelectualitatea română este lipsită de apărare în confruntarea cu feţele reciclate, reinventate, dar mereu prezente în media şi în politică. Eseistul Andrei Pleșu și-a vărsat năduful față de practicile lipsite de eleganță ale televiziunilor co ...

Citește mai departe

Să ne valideze și pe noi cineva

Că românii nu sunt în stare să aprecieze o bucată de artă până când altcineva, “o autoritate”, nu vine să le spună că arta aia e bună și trebuie apreciată – ăsta deja este un laitmotiv. Că românii se tem să aibă gusturi proprii, să riște verdicte, să guste în văzul lumii ceva chiar și ușor ieșit din tradiție, iarăși este foarte evident. ...

Citește mai departe

Nimic despre Roger (II)

Acum vreo două săptămâni, trăgeam un semnal de alarmă în legătură cu modul în care televiziunile folosesc iminentul din spațiul public românesc în construirea subiectelor. Și ca să vedeți că nu există nicio diferență între încorogropăciunea de la Sibiu și drama copilului sfâșiat de maidanezi în Capitală, Antena 3 (singura televiziune din România afiliată CNN International) ne arată ce (mai) înseamnă jurnali ...

Citește mai departe