Scriitorul român contemporan văzut din mai multe unghiuri: observații asupra operei sale.

Dosar de scriitor. Andrei Oişteanu (IV): Despre unul dintre tabuurile noastre preferate – narcoticele în cultura română

„Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură” completează seria de instrumente de gândire pe care istoricul Andrei Oişteanu le oferă cititorilor săi şi, cu certitudine, schimbă abordarea asupra culturii, introducând-o în contextul amplu al vieţii intelectualilor români, aşa cum ni se dezvăluie ele: angoasate, marcate de căutare şi experiment, dar şi de contextul social şi politic în care acestea se desfăşoară. Dacă ar fi să recomand o lucrare tridimensională din perspectiva informării şi înţelegerii, acest volum ar fi alegerea potrivită. ...

Citește mai departe

Dosar de scriitor. Andrei Oişteanu (III): Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu

Volum după volum, stilul lui Andrei Oişteanu se conturează clar: erudit, documentat cu rigurozitate, dar accesibil în acelaşi timp unui public larg, interesat de subtilităţile istoriei, stilul său relevă excelentă deschidere către o înţelegere logică şi deplină a lumii în care trăim, din perspectivă diacronică şi sincronică. Cultura română are mare nevoie de istorici cerebrali şi documentaţi, care păstrează echilibrul în raport cu supramediatizarea anumitor aspecte şi ignorarea voită sau întâmplătoare a altor elemente relevante. ...

Citește mai departe

Dosar de scriitor. Andrei Oişteanu (II): Imaginea evreului în cultura română. Istorie inedită şi instrumente de gândire

Lucrarea este structurată în capitole clar conturate, fiecare concentrat asupra unui anumit aspect al antisemitismului perpetuat din generaţie în generaţie: portretul fizic – o imagine detaliată a percepţiei asupra evreilor şi evreităţii, prin sublinierea şi demonizarea trăsăturilor fizice şi portului, portretul profesional – apropo de stereotipul comerciantului şi cămătarului evreu, stereotip perpetuat şi hrănit în societatea contemporană, mai ales în contextul actualei crize economice, portretul moral şi intelectual, portretul mitic şi magic, precum şi cel religios (o componentă esenţială, primă sursă şi pretext constant de perpetuare a stereotipiilor iudaice). ...

Citește mai departe

Dosar de scriitor. Andrei Oişteanu (I): Prejudecăţi, stereotipuri şi mituri scoase la lumină

Nu propun o experienţă ezoterică ori revelatoare în sens mistic, ci o serie de exerciţii de logică, ştiinţifice, pe baza lucrărilor semnate de Andrei Oişteanu, istoric şi cercetător în antropologie, etnologie şi istoria religiilor, un rafinat cunoscător într-ale imagologiei şi excelent furnizor de instrumente potrivite, pentru o mai bună înţelegere a lumii în care trăim, din perspectiva cutumelor, preconcepţiilor şi simbolurilor. ...

Citește mai departe

Dosar de scriitor: Radu Aldulescu (V) – Interviul

Dosar de Scriitor Nr. RA0002/2013 Capitolul 5: În care îl luăm la întrebări pe Radu Aldulescu SemneBune: În primul rând, țin să vă mulțumesc pentru amabilitatea de a accepta acest interviu. Știu că ați fost de curând la Paris, unde s-a lansat Amantul Colivăresei în limba franceză. Cu ce gânduri v-ați întors de acolo? Cum este primită literatura română în Franța? Radu Aldulescu: Participarea mea la Salon du ...

Citește mai departe

Dosar de scriitor: Radu Aldulescu (IV)

Dosar de Scriitor Nr. RA0002/2013 Capitolul 4: În care îl cunoaștem pe Diavol Robert Stan, zis și Diavolul, nu este un om cu care să te însoțești la drum și totuși, el reușește să se deplaseze prin timp și spațiu și să sară dintr-o carte într-alta. Radu Alduescu a suflat viață peste el în romanul Îngerul încălecat, în 1997 (prima ediție la Editura Phoenix, ediția a II-a la Editura Cartea Românească, 2011) ș ...

Citește mai departe

Dosar de scriitor: Radu Aldulescu (III)

Dosar de Scriitor Nr. RA0002/2013 Capitolul 3: În care aflăm ce e în cărțile lui Radu Aldulescu Când numele mici devin destine personale și opera unui romancier devine o construcție masivă, atunci cărțile sale nu-i mai aparțin. Scrise, ele sunt ale cititorului și destinul lor nu mai ține de creator. Ce mai poate el să facă este, ca un tată, să le ghideze destinul în lume, să se mai intereseze de ele și să s ...

Citește mai departe