Scriitorul român contemporan văzut din mai multe unghiuri: observații asupra operei sale.

Dosar de Scriitor: Emil Brumaru (IV)

Capitolul al IV-lea: De ce să citeşti poezia lui Emil Brumaru Emil Brumaru -  Julien Ospitalierul, Opere I, Polirom 2009 Emil Brumaru – Submarinul erotic, Opere II, Polirom 2009     “Pe-un vas cu pînze-nflăcărate Mă întorceam voios din Indii Aveam în cală dulci granate Şi butoiaşe moi cu stridii.   Îmi învăţasem echipajul, Format din vechi motani de mare, Să cînte cînd creştea tangajul, Tango ...

Citește mai departe

Dosar de scriitor: Andrei Oişteanu (VI) De vorbă despre stereotipuri, superstiţii şi o nouă apariţie editorială

E nevoie de o busolă, de cineva care să îţi arate nordul, altfel te rătăceşti. Un fir al Ariadnei, sau al Andreei, în cazul nostru (n.ed. râde cu poftă). Momentan, citesc cărţi care mă ajută să compun cartea la care lucrez de câţiva ani, „Sexualitate şi societate. Religie, mit şi literatură”. Păstrez subtitlul utilizat şi pentru „Narcotice...” pentru că e foarte bun. Pe masa mea de lucru se află „Erotismul” semnat de Georges Bataille, cartea despre istoria violului a lui Vigarello. Tot el a coordonat Istoria corpului, în trei volume. De asemenea, citesc folclor pornografic, folclor deşucheat. În fapt, ţăranii sunt foarte direcţi. ...

Citește mai departe

Dosar de scriitor: Andrei Oişteanu (V) Ficţiunea – bijuterie lucrată cu migală

Dosarul de autor „Andrei Oişteanu” se apropie elegant de final şi intru într-o zonă dragă mie: ficţiunea. George Călinescu, Mircea Eliade, Ioana Pârvulescu sunt primele nume care îmi vin în minte, gândindu-mă la intelectuali români care au lăsat pentru o secundă profesiunea de suflet deoparte şi îşi trag sufletul preţ de câteva capitole, unii în ficţiuni uşor stângace, alţii în explozii de imaginaţie tulbur ...

Citește mai departe

Dosar de scriitor. Andrei Oişteanu (IV): Despre unul dintre tabuurile noastre preferate – narcoticele în cultura română

„Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură” completează seria de instrumente de gândire pe care istoricul Andrei Oişteanu le oferă cititorilor săi şi, cu certitudine, schimbă abordarea asupra culturii, introducând-o în contextul amplu al vieţii intelectualilor români, aşa cum ni se dezvăluie ele: angoasate, marcate de căutare şi experiment, dar şi de contextul social şi politic în care acestea se desfăşoară. Dacă ar fi să recomand o lucrare tridimensională din perspectiva informării şi înţelegerii, acest volum ar fi alegerea potrivită. ...

Citește mai departe

Dosar de scriitor. Andrei Oişteanu (III): Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu

Volum după volum, stilul lui Andrei Oişteanu se conturează clar: erudit, documentat cu rigurozitate, dar accesibil în acelaşi timp unui public larg, interesat de subtilităţile istoriei, stilul său relevă excelentă deschidere către o înţelegere logică şi deplină a lumii în care trăim, din perspectivă diacronică şi sincronică. Cultura română are mare nevoie de istorici cerebrali şi documentaţi, care păstrează echilibrul în raport cu supramediatizarea anumitor aspecte şi ignorarea voită sau întâmplătoare a altor elemente relevante. ...

Citește mai departe

Dosar de scriitor. Andrei Oişteanu (II): Imaginea evreului în cultura română. Istorie inedită şi instrumente de gândire

Lucrarea este structurată în capitole clar conturate, fiecare concentrat asupra unui anumit aspect al antisemitismului perpetuat din generaţie în generaţie: portretul fizic – o imagine detaliată a percepţiei asupra evreilor şi evreităţii, prin sublinierea şi demonizarea trăsăturilor fizice şi portului, portretul profesional – apropo de stereotipul comerciantului şi cămătarului evreu, stereotip perpetuat şi hrănit în societatea contemporană, mai ales în contextul actualei crize economice, portretul moral şi intelectual, portretul mitic şi magic, precum şi cel religios (o componentă esenţială, primă sursă şi pretext constant de perpetuare a stereotipiilor iudaice). ...

Citește mai departe