cronică de carte; recenzie; recomandare pentru lectură

Bogdan Costin – Sfârșitul a fost aproape

Conform calendarului mayaș, anul 2012 ar fi trebuit să fie ultimul din istoria omenirii. Mai precis, sfârșitul ar fi trebuit să vină pe 21 decembrie 2012, în jurul orei 11.11. Cred că vă amintiți că presa, internetul, televiziunea erau pline de informații despre Apocalipsă, nu mai puteai să iți cumperi o conservă fără să afli că va fi ultima. Foarte mulți oameni au crezut sincer că lumea își va da obștescul ...

Citește mai departe

Ana Pop Sîrbu – Poesii

  Poezia Anei Pop Sîrbu își extrage esența din două lumi, una a nevrozelor simboliste, a portretelor eterice și a cugetărilor inspirate de natură, iar o alta modernă, profund interiorizată și într-o continuă căutare de elemente care să o întregească. Lumea ei poetică este firavă și naivă, dar naivitatea nu este una lejeră și facilă, nici plictisitoare sau lipsită de esență, ci este o naivitate-manifest ...

Citește mai departe

Aerul pe care îl respiri

Romanul la care vă invit să poftiţi astăzi, Aerul pe care îl respiri, este delicat ca o bijuterie. Este o carte despre cărţi şi despre pasiunile pe care le pot stârni ele. Desigur, nu nişte cărţi oarecare, ci unele rare şi cu o trăsătură aparte: erotismul. ...

Citește mai departe

Ovidiu Verdeș – Muzici și faze

„Ce fază, nene!” S-a reeditat Muzici și faze, una dintre cărțile adolescenței mele, pe care, mărturisesc acum, prima dată am citit-o într-o ediție piratată, luată cu greu de pe un site obscur. Cartea a apărut inițial la Editura Univers, în 2000, apoi la Editura Aula, prin 2003, dar era de negăsit pe vremea când am auzit eu de ea, adică prin 2007-2008. A fost și ceva scandal la apariție, acuzații (evident că ...

Citește mai departe

Radu Niciporuc – Pascal desenează corăbii

Nu m-au atras niciodată în mod special prozele care au ca loc de desfășurare apa cea nesfârșită, oceanul, marea, cu câteva excepții notabile: unele romane ale lui Jules Verne (dar mă interesa mai degrabă biblioteca lui Nemo decât monstrul marin), câteva povestiri de Jean Bart sau romanul lui Jack London, Martin Eden, dar în cazul acestuia, excepționalul personaj ar fi putut fi trimis și în Sahara și tot mi- ...

Citește mai departe

Dialoguri peste timp: Ileana și Romulus Vulpescu

De curând am pus mâna pe una dintre cele mai frumoase cărți cu interviuri pe care le-am citit vreodată: Arta conversației cu Ileana și Romulus Vulpescu. Dialoguri peste timp, apărută la editura Vremea. Cartea conține patru interviuri luate Ilenei Vulpescu de publicistul Ion Jianu (în anii 1982, 2012, 2013, 2015) și un interviu foarte cuprinzător luat marelui Romulus Vulpescu. Aproape că nu mi-am găsit cuvin ...

Citește mai departe

Zaraza, de Andrei Ruse

Poate cea mai frumoasă și mai nebună poveste a Bucureștiului de altădată, aceea a vieții lui Cristian Vasile, cel mai mare dizeur român, spusă de tânărul Andrei Ruse unei generații care poate nici nu a auzit acest nume până acum. O bijuterie de carte-document. ...

Citește mai departe

Tudor Ganea – Cazemata

Am citit romanul de debut al lui Tudor Ganea, Cazemata, Editura Polirom, 2016, în timpul a două călătorii cu trenul, dar adevărata călătorie a fost în lumea ficțională creată de tânărul autor, arhitect de meserie. Rareori mi se întâmplă să intru cu totul într-un roman, să se șteargă granițele realității și de abia să mai văd ce se întâmplă în jurul meu, dar de data aceasta, doritul fenomen s-a întâmplat și ...

Citește mai departe