Rockstar – Cristina Nemerovschi

Rockstar mi-a amintit încă de la primele pagini de Păpușile Cristinei Nemerovschi – tot două personaje nebune și atipice, de același sex, care s-au iubit și s-au completat reciproc, dar care au fost despărțite prea devreme de o moarte ce parcă nu le era destinată. Dacă păpușile erau Dora și Luna, prietene și iubite, în Rockstar este vorba de Storm și Fire, frați gemeni și rockstar-uri în ascensiune. ...

Citește mai departe

Hățișurile pădurii lui Celestin Cheran

Am citit cartea de debut a lui Celestin Cheran, Memoriile Domnului Roșu, Herg Benet, 2015, la puțin timp de la apariție, interesat fiind de soarta prozei fantastice în România, mai cu seamă a prozei scurte. Romane fantastice, sf și fantasy se publică destul de des, dar mai rar proză scurtă. În general proza scurtă este un gen pe care editorii nu prea vor să parieze, fiindcă, zic ei, nu e de interes și rareo ...

Citește mai departe

Frumusețea lucrurilor trecătoare – Andrada Cooș

Vă recomand Frumusețea lucrurilor trecătoare - volumul de debut al Andradei Cooș - fie ca o introducere în cultura niponă, fie ca un ghid ”altfel” de călătorie în Japonia, fie ca un roman populat de personaje spectaculoase, extravagante, excentrice, ciudate și extrem de colorate care își desfășoară viața ca într-un sitcom japonez. ...

Citește mai departe

Ian McGuire – Apele Nordului

O incursiune dincolo de limitele umane „Apele Nordului” este un roman dur, violent și aproape greu de asimilat pentru cititorii mai sensibili. Atmosfera și scriitura lui Ian McGuire se apropie periculos de mult de William Golding, Cormac McCarthy, Joseph Conrad, Herman Melville și, de ce nu, de realismul brutal al lui Emile Zola și al lui Patrick Süskind. 1852. Uciderea balenelor nu mai reprezintă o idee at ...

Citește mai departe

„Muzeul inocenței” – Orhan Pamuk

Vă amintiți de cărțile pe care le aveați de citit de la școală? Eu am terminat recent de citit o carte dată de la școală și mi-a plăcut mai mult decât v-ați putea imagina – Muzeul inocenței. Scrisă de Orhan Pamuk în 2008 și publicată la editura Polirom în două ediții (2010 și 2015), cartea este o fotografie a Istanbulului din a doua jumătate a secolului al douăzecilea, o poveste de dragoste neașteptat de vi ...

Citește mai departe

Simona Antonescu – Hanul lui Manuc

O carte de peste 500 de pagini reprezintă în ziua de azi o provocare atât pentru cel care o scrie, dar mai ales pentru cititor. Nu neapărat pentru că nu ar mai exista scriitori care să își dorească să scrie asemenea cărți, sau cititori harnici, gata să se dedice unui close reading ca la carte, dar mai ales pentru că există acea senzație de „lipsă de timp” și, de ce să nu o spunem pe-a dreaptă, există frica ...

Citește mai departe