Șotronul literar al scriitorului. Apare doar joi.

Model

El era artistul în vogă. În ultimii ani, expoziţiile lui deveniseră locurile preferate de întâlnire ale colecţionarilor. Sălile din ce în ce mai mari, luminate grav de candelabre somptuoase, contrastau evident intenţionat cu arta sa de avangardă. Printre bogaţii zilei mişunau exponate aproape de perfecţiune ale faunei feminine locale, tineri extravaganţi în căutare de accesorii noi, şacali contemporani ai a ...

Citește mai departe

„serghei esenin mi-i urât cu tine”

Mai târziu a învățat că nimeni nu te pregătește pentru moarte și odată cu morțile celorlalți se pierd bucăți din tine, gânduri și stări, mari secrete ale omenirii și așa mai departe. Dar e bine să se piardă, fiindcă toate astea te fac să înțelegi totul altfel, să nu te limitezi, să-ți amintești că n-ai fost ce-ai crezut. Și momentul ăla venea oricum. Oamenii sunt ...

Citește mai departe

19 (fuga de responsabilitate)

aș fi deschis cutia pandorei încă din noaptea aceea mă priveai vedeam în tine un personaj din tablourile lui vermeer poate chiar pe fata cu cercel de perlă (mirosul de carne arsă mulți oameni de zăpadă câteva minute în teatrele de operații iluzia unei fotografii reușite) și totuși am amânat momentul (cum spunea mircea ivănescu de cele mai multe ori rămânem în cameră și asta se cheamă singurătate) sursa foto ...

Citește mai departe

Despre Indra şi vrăjile din Ţinutul de Şofran (II)

Prima parte aici Aşadar, geloşi pe construcţia fermecată a maestrului lor şi indignaţi de dispariţia sa misterioasă, cei doi îl forţau acum pe cărturar să dezvăluie locul în care îl ţine ascuns. Neavând ce să afle de la bietul cărturar, unul dintre ucenici scoase din buzunar o cutie de chibrituri aproape udă. Cu multă iscusință, aprinse un băţ pe care îl aruncă înspre fereastra unde odihnea floarea. Câteva ...

Citește mai departe

Despre Indra şi vrăjile din Ţinutul de Şofran (I)

Demult, în cea mai frumoasă bibliotecă din lume, dincolo de mări şi păduri, dincolo de însăşi vorba oamenilor, trăia Indra, cel mai bătrân şoarece. Un mare cărturar îl numise astfel datorită faptului că micul şoricel apăruse pe rafturile bibliotecii la care ţinea atât de mult, într-o zi ploioasă, cum în Ţinutul de Şofran rar întâlneai. De asemenea, numele pe care îl gândise cărturarul ca fiind potrivit micu ...

Citește mai departe

Dorinţă

Era înaltă, cu un mers puţin săltat, grăbit, iar părul drept şi lung, adunat uşor la spate, îi tresărea ritmat pe spatele arcuit. Silueta ei subţire părea o nălucă transparentă traversând o toamnă târzie care-şi aruncase lumina de culoarea mierii arse peste oraş. Născută parcă din frunzele multicolore împrăştiate de un vânt călduţ, devenise imaginea unui anotimp care, în ultimele zile, îşi afişa frumuseţea ...

Citește mai departe

***

două mâini mă trag înapoi de coaste iar coastele se răsucesc în spate spre afară- ies ca niște aripi goale doar piele și… oase azi m-am scăpat de trei ori din mine bill nu a văzut își păstrează ochiul pentru ocazii speciale celălalt l-au mâncat moliile ** alergam am căzut și genunchii s-au deschis pârâind ortopedul zice să nu mai alerg după tine câinii știu cum să atace când rotulele lucesc de la distanță c ...

Citește mai departe