Șotronul literar al scriitorului. Apare doar joi.

Îndrăgostibil

"Sunt clipe în viaţă în care te-ai îndrăgosti şi de o capră cu basma" Romain Rolland  Înnădim cristale extrase din trestie de zahar, sudăm diastole de sistole cu emoţii şi frisoane, umflăm devize din principiu şi vă vorbim la pertu. Acest anunţ s-a prelins până în dreptul ochilor mei de pe un manifest care făcea flic-flac-uri, năzuind în sinea lui din celuloză că nu-l voi arunca la gunoi. Cum e să fii manif ...

Citește mai departe

Portret în lucru (4)

( „trebuie să fim norocoși că avem ocazia să ne cunoaștem părinții mai întâi bătrâni, apoi să luptăm cot la cot cu ei pentru supraviețuire văzând drumul parcurs spre a deveni ceea ce au fost atunci când i-am cunoscut”, se amăgea Olivia ...

Citește mai departe

Mâna

Îşi aducea aminte cu nostalgie de copilărie. Fusese fericit, pasionat şi puţin timid. Întotdeauna mâinile sale erau pătate cu albastru. Cerneală, pastă de pix, tuş, vopsea. În special mâna sa dreaptă, cea cu care mâzgălea ore în şir tot ce îi ieşea în cale. Petele acelea greu de şters au devenit curând prilej de ironie pentru cunoscuţi. Acum orice zâmbet îl făcea să privească spre mână, căutând cu atenţie s ...

Citește mai departe

Misogin, dar mă tratez

    Memorând gardurile, bordurile şi numele miniştrilor pe care i-am demis împreună cu tovarăşii de pahar, am ajuns să analizez îndeaproape trei crăpături din asfalt. Două dintre ele prezentau ecosisteme identice, deşi structural erau diferite, iar cea de-a treia se risipea într-o deltă, după vuietele sparte pe care le auzeam din gura de canalizare. E uşor să-mi pierd cuvintele, dar e inacceptabil ...

Citește mai departe

Aventurile lui Gramo, firul de praf

Era o după-amiază ploioasă, când Gramo se năştea pe suprafaţa unui ou. Îşi deschise ochii si clipi mărunt preţ de câteva clipe, aceasta pentru a cunoaşte mai bine spaţiul în care urmau să se petreacă atât de multe peripeţii. Era o vietate mică, un fir de praf dus de vânturile celor patru zări. Se născuse din fire de iarbă si picături călduţe de ploaie, cernute de undeva dintre norii de zahăr. Plutise timp d ...

Citește mai departe

Fahrenheit 451de Ray Bradbury

„Traiește ca și cum peste zece secunde ți-ar fi dat să nu mai fii. Privește lumea. E mai fantastică decât orice vis confecționat sau plătit în fabrici. Nu cere nici o garanție, nu cere protecție, asa ceva nu a existat nicicând. Iar dacă ar exista, ar aminti cumva de leneșul care atârnă cu capul în jos într-un copac zi de zi de dimineața până seara și care-și petrece viața dormind. La dracu' cu toate astea, spunea bunicul, scutură copacul și trântește leneșul cu fundul de pamânt." ...

Citește mai departe

Era toamnă în parcul Auteuil

Începusem să dialoghez (crezând că merge, că ajungem undeva, după cum ne-o zicea Descartes - the reading of all good books is like a conversation with the finest men of past centuries -) și a întârziat să-mi răspundă. Eu vorbeam și vorbeam și vorbeam ... după cum mi-e obiceiul, el abia dacă avea timp să se nască, să crească, să se împotrivească, să fugă, să se îndrăgostescă, să cadă, să se ridice, să se înd ...

Citește mai departe

„nepoata Mărioarei lui Iordan”

La primul contact cu realitatea nu-ți puteai lua ochii de la părul ei blond și ochii de cameleon. Mai apoi te fascinau năzdăvăniile. Nu stătea locului. Când o ducea pe Mimilica la cârd (capra), când avea grijă de bunică mergând la cooperativă și luând de ale gurii dând bună ziua stâlpilor însoțită de Bălan (câinele alb, împușcat târziu), când își făcea casă în fiecare copac din grădină primind musafiri și c ...

Citește mai departe