Ruxandra A.
Ruxandra A.
Redactor - editor SB

A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.

Număr articole publicate : 155

Vând kilometri din Petrila până-n Mongolia.

26.000 de kilometri parcurși și sute de fotografii incredibile Ca o iubitoare de motoare ce sunt, n-am putut rata cartea lui Mihai Barbu – Vând kilometri, ediția a V-a revăzută și readăugită la editura Art, 2015. Este, mai mult sau mai puțin, un jurnal de călătorie, scris sub forma unor scrisori adresate către mai multe persoane din viața călătorului. Cartea mi se pare fascinantă la nivel grafic (fotografii ...

Citește mai departe

Carson McCullers – Balada tristei cafenele

Prima carte pe care am citit-o de Carson McCullers a fost Ceasornic fără minutare din colecția Globus a editurii Univers, o ediție veche de buzunar. Nu auzisem de ea, dar am fost de-a dreptul cucerită de stilul relaxat și domol cu care își încheagă narațiunea. Nu știu să se fi reeditat. Ideea e că aici, în „Ceasornicul fără minutare”, se pune foarte mult accent pe viziunea asupra lumii a unui om pe moarte.  ...

Citește mai departe

Eu. O casă de păpuși sau drama Norei moderne

Conceptul creat de Carmen Lidia Vidu este unul complex, având ca piloni principali două elemente importante pe scena vizuală și auditivă: slide-uri cu imagini care de care mai triste, stranii, care inspiră singurătate, anxietate, nehotărâre, regrete și un soundtrack menit să pătrundă ca un pickhammer în sufletul spectatorului. ...

Citește mai departe

David Cronenberg – Mistuiți

Acest roman nu mai are nevoie de nicio prezentare. Auzi numele lui David Cronenberg și, dacă i-ai văzut filmele, știi la ce să te aștepți. Dar întrebarea: „cum a scris romanul?” îți pâlpâie în creier ca un firmament al unui bar sinistru, abandonat brusc de angajați ,și vrei neapărat să citești și poate chiar să descoperi secretul printre rânduri. Să trecem în revistă, mai întâi, cele mai bune filme ale lui ...

Citește mai departe

A doua zi de FILB: un veritabil curs de creative-writing

Dacă în 2014 Festivalul Internațional de Literatură București s-a desfășurat pe parcursul a 6 zile, iată că anul acesta totul s-a comprimat în doar 3 zile de lecturi publice și dezbateri literare. Anul trecut, Festivalului i-au călcat pragul scriitori de peste hotare, printre care îi reamintim pe: Andrea Bajani, Immanuel Mifsud, Serghei Jadan, Najwan Darwish, Krisztina Tóth, Paul McAuley, Richard Morgan și ...

Citește mai departe

Cosmin Perța – În urmă nu mai e nimic

Pentru a scrie un roman în zilele noastre ai nevoie de foarte multe ingrediente, de noutate, fiindcă publicul începe să se plictisească de vechile rigori lăsate din străbuni. Dacă te preocupă prea mult romantismul neîmplinit altoit cu nostalgii din copilărie, riști să devii o versiune a lui Creangă  ce posedă suferințele tânărului domn Werther – o combinație la care nu mă pot gândi. Tristețea, sexul, suferi ...

Citește mai departe

Athena Farrokhzad – Albdinalb

...sau o poetică pe mai multe voci În ultima vreme, am lăsat deoparte proza și am simțit nevoia să mă cufund mai mult în poezie. Există anumite momente când proza devine greoaie și apăsătoare, și a citi orice altceva menține echilibrul. Am descoperit-o recent pe Athena Farrokhzad și poezia ei mi se pare destul de originală din punct de vedere conceptual. Volumul Albdinalb a apărut la editura Pandora M în 20 ...

Citește mai departe

Rui Zink – Instalarea fricii

Frica există sub toate formele ei; oricât de puternici ne-am crede, toți ne temem de ceva. Problema intervine atunci când frica se extinde și ne invadează pe dinăuntru. Frica, atunci când cuprinde mintea ca o pânză de păianjen, capătă dimensiuni ridicole, divizându-se în fobii. Studiile arată că 9 din 10 oameni nu se tem de moarte cât se tem de insecte, reptile, întuneric etc. Această ironie a fricii, dacă ...

Citește mai departe

Kobo Abe – Femeia nisipurilor

Am citit în urmă cu mulți ani cartea asta și țin minte că rezultatul a fost ochi bulbucați și clipe suspendate în aer. Atât de suspendate încât nu mi-am dat seama când am terminat romanul (a durat, probabil, o oră jumătate). Kobo Abe are un stil exemplar în care am regăsit ecouri din Kafka, din Camus și din Hesse. Citind de pe coperta a patra, mi-am spus că subiectul nu pare a fi interesant: unul nimerește ...

Citește mai departe