Ruxandra A.
Ruxandra A.
Redactor - editor SB

A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.

Număr articole publicate : 153

Ziua Literaturii Norvegiene cu Karl Ove Knausgård în prim-plan

Ieri, 17 mai, s-a sărbătorit Ziua Națională a Norvegiei. Editura Litera s-a gândit s-o proclame ca fiind și Ziua Literaturii Norvegiene în incinta Bibliotecii Metropolitane București. Inițial, evenimentul trebuia să se desfășoare afară, dar cum vremea a fost potrivnică, ne-am baricadat în spatele ușilor masive din lemn. „Sărbătoritul” zilei a fost scriitorul norvegian Karl Ove Knausgård Primul volum din cel ...

Citește mai departe

J.M. Coetzee – Foe

sau minunata rescriere a poveștii lui Robinson Crusoe de către Susan Barton În 1719, Daniel Defoe urma să lase moștenire literaturii universale romanul Robinson Crusoe, care nu poate fi considerat un roman imens  ca dimensiuni narative, deci nu este o amenințare asupra bicepșilor. Țin minte că, în facultate, a fost o reală plăcere și delectare să-l citim pe Crusoe după Decameronul, Divina comedie sau Povest ...

Citește mai departe

Cronica vieții lui Bob Dylan scrisă de el însuși

Când eram mică-mică, taică-meu era mare fan Queen, ABBA, Rolling Stones, Pearl Jam etc., însă avea o pasiune mistuitoare pentru Bob Dylan (pe care-l alterna, din când în când, pe viniluri, cu alt domn genial, Chris Rea). Nu pricepeam nimic pe vremea aia și nici n-aveam răbdare la 6 ani să stau lângă pick-up cu ochii în gol, preferam să ies la fotbal cu băieții din cartier. Mai târziu însă,  m-am liniștit du ...

Citește mai departe

Joseph Delaney – Arena 13

sau dezolarea lui Hob Citeam zilele trecute o recenzie pe The Guardian la Joseph Delaney- Arena 13 și concluzia lor a fost: „o carte bine scrisă”. Da, e bine scrisă, are personaje și acțiune, tot tacâmul, dar pe mine nu m-a prins. Când citesc o carte, mă simt ca și cum aș privi un film; vizualizez personajele așa cum le transpune creierul meu. Aici n-am putut să vizualizez nimic, pentru că tot ceea ce se în ...

Citește mai departe

Harper Lee. Du-te și pune un străjer

Alabama anilor ’60. Undeva, într-o localitate numită Monroeville, o fetiță foarte băiețoasă cu trăsături androgine depozitează cu conștiinciozitate romane polițiste într-o căsuță din copac. Alături, un băiețel mic și pipernicit îi ține companie și amândoi se pierd în lumea poveștilor cu detectivi și cazuri misterioase, în special în universul fantastic al lui Arthur Conan-Doyle. Erau foarte buni prieteni și ...

Citește mai departe

Straniul caz al lui Billy Milligan.

Un demers psihologico-jurnalistic realizat de Daniel Keyes. Fără îndoială, cazul lui Billy Milligan (William Stanley Milligan, 1955-2014) a fost unul dintre cele mai controversate cazuri anchetate vreodată în S.U.A.  La nici 23 de ani, Milligan a fost condamnat la moarte pentru furt, răpire de persoane și trei violuri. În timpul anchetei, autoritățile americane au suspectat că individul suferă de tulburări ...

Citește mai departe

Însemnările unui nebun la Teatrul Excelsior

...sau din Jurnalul omului-amfibie Singurătate.  Inadaptabilitate. Respingere. Dezolare. Izolare.  Acestea sunt cuvintele cheie  care stau la baza piesei  de teatru după nuvela lui N.V Gogol, Însemnările unui nebun, în regia lui Alexandru Nagy. Dramatismul piesei constă în incapacitatea personajului principal de a se adapta sistemului birocratic din Rusia. Leafă mică, lucru în condiții de stres, bocancul ru ...

Citește mai departe

Vând kilometri din Petrila până-n Mongolia.

26.000 de kilometri parcurși și sute de fotografii incredibile Ca o iubitoare de motoare ce sunt, n-am putut rata cartea lui Mihai Barbu – Vând kilometri, ediția a V-a revăzută și readăugită la editura Art, 2015. Este, mai mult sau mai puțin, un jurnal de călătorie, scris sub forma unor scrisori adresate către mai multe persoane din viața călătorului. Cartea mi se pare fascinantă la nivel grafic (fotografii ...

Citește mai departe

Carson McCullers – Balada tristei cafenele

Prima carte pe care am citit-o de Carson McCullers a fost Ceasornic fără minutare din colecția Globus a editurii Univers, o ediție veche de buzunar. Nu auzisem de ea, dar am fost de-a dreptul cucerită de stilul relaxat și domol cu care își încheagă narațiunea. Nu știu să se fi reeditat. Ideea e că aici, în „Ceasornicul fără minutare”, se pune foarte mult accent pe viziunea asupra lumii a unui om pe moarte.  ...

Citește mai departe