Marius Gabor
Editor SB

Desemnat câştigător al concursului de debut literar "Incubatorul de Condeie", ediţia 2013 - secţiunea "Proză scurtă" - organizat de Agenţia Culturală AdLittera, Marius colaborează din 2014 cu Revista "Semne Bune", unde scrie poveşti despre cărţi şi scriitori. Când nu scrie, desenează, când nu desenează, aleargă cu bicicleta, iar în timpul care a mai rămas ia pulsul librăriilor în care, din iunie 2014, se poate găsi şi volumul său de debut "Amor de dragul ploii"- Editura Karth.

Număr articole publicate : 39

„Les sœurs du mer”

"La un moment dat ea a vorbit cu voce tare şi a spus: Dacă eu... ţi-aş fi mamă, nu te-aş lăsa să pleci" Elsa Morante, L`Isola di Arturo Îi spuneam simplu, Franco. Lunganul cu fruntea înaltă, privirea de cruciat şi obrazul asprit de fluxurile şi refluxurile briciului ne învăţase să clădim castele cu turle, să plutim pe crestele valurilor şi să ne ascundem în nisip. Ne camuflam atât de bine, încât puteam să s ...

Citește mai departe

Proză scurtă

O femeie poate fi frumoasă în mai multe feluri: când te iubeşte, când iubeşte pe altcineva, când mimează, când urăşte, când primeşte flori, când priveşte lumea ca şi cum ar fi Cuminţenia Pământului, când alăptează pruncii, când scapă laptele în foc, când îşi pensează sprâncenele, când îşi şterge unghiile… …  Nu vreţi să fiţi muza mea?, o întreb în timp ce intru pe uşa rotativă. Muza ta?, îmi zise ridicând s ...

Citește mai departe

Adriana Lisboa – Simfonie în alb

Purtând pecetea ritmurilor de samba, povestea surorilor Maria Ines şi Clarice, două adolescente pentru care destinul n-ar fi trebuit să aibă vreun motiv de resuscitare, poartă paşii cititorului într-un orăşel de provincie, Jabuticabais, unde, împins de patima iubirilor bolnave, tatăl acestora devine protagonistul unui incest al cărui victimă este fiica sa cea mare, Clarice. Martoră a scenei pe care o surpri ...

Citește mai departe

Grigore Leşe. „Conferinţă-Concert, Horea din grumaz”

Când îngerii se joacă între ei, ascultă Mozart. Când apare Dumnezeu, se aude Bach. Când cineva horeşte, îngerii tac. Întâlnirea cu Grigore Leşe a fost un eveniment pe care l-am aşteptat de mult timp. De obicei, concertele sale din Suceava mă găseau fie plecat pe alte meleaguri, fie într-o pană de informaţie. De data aceasta, nici n-am pribegit şi nici nu mi-am risipit privirile pe afişe pline cu delii, mogi ...

Citește mai departe

Surghiunul florilor de nuc

“Aşa a fost să fie…” Teribilă filosofia cioplitorului în lemn care plângea declinul industriei mătăsii din cauza penuriei de frunze de dud, de parcă altă grijă n-ar fi avut. „E bun şi rumeguşul, dar nu poţi face rochii din el”, îmi spunea, ţintuindu-mă cu privirea gepidului care vedea pentru prima oară zidul lui Aurelian. A avut şi Roma chinezii ei. Îi are şi acum, fir-ar al dracu` de globalizare! Laşitatea ...

Citește mai departe

Carmina Burana

Disperarea nu e un cuvânt. E un desfrâu al temerilor care se prostituează pe mijlocul bulevardelor răpind colţurilor de stradă privilegiul de a fi platformele plăcerilor lumeşti. Frica de necunoscut se împerechează cu grija de a traversa strada; stăpânirea de sine e luată cu japca de starea de catharsis; simţul echilibrului se acuplează neprotejat cu atacul de catalepsie; respiraţia e închisă într-o bulă de ...

Citește mai departe

Fabrica de epave

Şuviţele-i negre curg în fluvii ondulate pe pernă, vărsându-se în delte pierdute sub aşternut. Deschizând ochii după visul cu gust de var şi miros de iasomie, îşi duse mâna la gură chicotind spre pungaşul al cărui contur se pierdu odată cu noaptea, lipsind-o de un sărut. Nu era cine ştie ce pierdere, dar nici câştig. "Măcar de m-ar fi lăsat să-i spun cât de mult îl iubesc", îşi spunea Ophelia, tânjind la de ...

Citește mai departe

Îndrăgostibil

"Sunt clipe în viaţă în care te-ai îndrăgosti şi de o capră cu basma" Romain Rolland  Înnădim cristale extrase din trestie de zahar, sudăm diastole de sistole cu emoţii şi frisoane, umflăm devize din principiu şi vă vorbim la pertu. Acest anunţ s-a prelins până în dreptul ochilor mei de pe un manifest care făcea flic-flac-uri, năzuind în sinea lui din celuloză că nu-l voi arunca la gunoi. Cum e să fii manif ...

Citește mai departe

Misogin, dar mă tratez

    Memorând gardurile, bordurile şi numele miniştrilor pe care i-am demis împreună cu tovarăşii de pahar, am ajuns să analizez îndeaproape trei crăpături din asfalt. Două dintre ele prezentau ecosisteme identice, deşi structural erau diferite, iar cea de-a treia se risipea într-o deltă, după vuietele sparte pe care le auzeam din gura de canalizare. E uşor să-mi pierd cuvintele, dar e inacceptabil ...

Citește mai departe