Daniel Tudor

Număr articole publicate : 6

Cosmin

Încăperea înaltă, cioplită adânc în inima muntelui, păstra o temperatură constantă, relativ plăcută. Doar umezeala persistentă îl sâcâia puţin, senzaţia de jilav fiind accentuată de pielea lui rece, plină de cruste nedureroase. Se obişnuise de mic cu aceste picături fine de apă lipite de braţele şi faţa sa. Acum, broboane de transpiraţie urât mirositoare înlocuiau moleculele de apă. Prefera întunericul cămi ...

Citește mai departe

Iris

Mă oprisem să beau o cafea şi să mă încălzesc puţin. Era pentru a doua oară în acea zi. Vântul potrivnic şi fulgii mici şi duri de zăpadă îmi transformaseră faţa într-o mască roşie. Căutarea unor pasteluri devenise o problemă de viaţă şi moarte, iar găsirea lor înainte de sărbători, un miracol de împlinit. Ideea unui desen de dimensiuni mari, intens colorat, mă bântuia de multă vreme şi cele câteva zile lib ...

Citește mai departe

Psiholog

Continua să depene cu voce joasă amintiri din copilărie. Cererea fusese foarte bine formulată, imperativă aproape, chiar de la începutul celei de-a doua şedinţe. Acum, după câteva ore de monolog stupid, credea el, întrerupt de întrebări scurte, punctuale şi la obiect, cum le numea psihologul, simţea cum îndoiala îi pătrunde în corp. Nu se simţea mai relaxat, continua să-i lipsească liniştea interioară promi ...

Citește mai departe

Mâna

Îşi aducea aminte cu nostalgie de copilărie. Fusese fericit, pasionat şi puţin timid. Întotdeauna mâinile sale erau pătate cu albastru. Cerneală, pastă de pix, tuş, vopsea. În special mâna sa dreaptă, cea cu care mâzgălea ore în şir tot ce îi ieşea în cale. Petele acelea greu de şters au devenit curând prilej de ironie pentru cunoscuţi. Acum orice zâmbet îl făcea să privească spre mână, căutând cu atenţie s ...

Citește mai departe

Model

El era artistul în vogă. În ultimii ani, expoziţiile lui deveniseră locurile preferate de întâlnire ale colecţionarilor. Sălile din ce în ce mai mari, luminate grav de candelabre somptuoase, contrastau evident intenţionat cu arta sa de avangardă. Printre bogaţii zilei mişunau exponate aproape de perfecţiune ale faunei feminine locale, tineri extravaganţi în căutare de accesorii noi, şacali contemporani ai a ...

Citește mai departe

Dorinţă

Era înaltă, cu un mers puţin săltat, grăbit, iar părul drept şi lung, adunat uşor la spate, îi tresărea ritmat pe spatele arcuit. Silueta ei subţire părea o nălucă transparentă traversând o toamnă târzie care-şi aruncase lumina de culoarea mierii arse peste oraş. Născută parcă din frunzele multicolore împrăştiate de un vânt călduţ, devenise imaginea unui anotimp care, în ultimele zile, îşi afişa frumuseţea ...

Citește mai departe