Bianca Dobrescu
Editor SB

Studiază filosofia, scrie poezie, este efervescentă și o cititoare împătimită. A fost premiată la Concursul IDC în 2011 este și activistă culturală. A debutat cu poezie la Ed. Grinta în volumul „Toamna asta citim Kafka” (2012). Face jurnalism economic și cultural. Nu-i plac mușchii și lichelele.

Număr articole publicate : 90

Din vorbă-n vorbă – cu și despre Laurențiu Zloteanu

În timp ce totul în jurul meu pare să fie un termen limită, și mă bat la cap dacă până la urmă nu și eu sunt un termen limită, am dat peste Laurențiu Zloteanu. M-a încântat că are o pasiune  și cum roade curiozitatea din mine am stat la povești. Să vedeți, Laurențiu a început „sa picteze” pe la doi - trei ani, ca și noi toți. Mai târziu, după ce se va fi licențiat în domeniul psihologiei îmi spune că și-a d ...

Citește mai departe

Uimire și cutremur de Amelie Nothomb

Că m-a prins Amelie Nothomb, v-am spus-o. Cum dai peste o replică de genul „ ce bine era să trăiești fără orgoliu și fără inteligență. Hibernam!”, zău că te regăsești. Ca să vezi autoironia la mama ei acasă. După Foamea sunt eu, Acid sulfuric, Igiena Asasinului, am ajuns să vă scriu despre Umbră și cutremur. Și pentru a vă dumeri în ceea ce privește titlul romanului autobiografic premiat de Academia Francez ...

Citește mai departe

Voyeur

Lumea -  un teatru absurd, uneori sinistru. Societatea, din ce în ce mai predispusă la agresivitate,  pare să tolereze comportamentele lipsite de scrupule. Maude, medic psihiatru, cu fața umbrită de oboseală și Peter, aparent un motociclist în ciocate și geacă de piele, gay, este expert în chiromanție. Așa debutează piesa de teatru Voyeur, în regia lui Claudiu Istodor, inspirată din romanul lui Gardner McKa ...

Citește mai departe

Alexandra Radu şi cutiuţele cu poveşti

Alexandra Radu a absolvit Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune, în prezent este masterandă la ASE  Finanţe-Bănci, profilul DOFIN. Încă de mică confecţionează cutiuţe din lemn, rame, cuiere, măsuţe, suporturi pentru diverse obiecte şi mărţişoare. Obişnuieşte să aibă târguri la Muzeul Ţăranului Român şi la Muzeul Satului, unde, uneori, îşi lasă produsele în regim de consignaţie. Când se apro ...

Citește mai departe

Rebus: X și zero de Ian Rankin

Ian Rankin, autorul romanului „Rebus: X și Zero”, publicat în timpul studenției,  și-a considerat cartea de la sine stătătoare, fără să aibă vreo intenție de a continua aventurile sergentului-detectiv John Rebus. Totuși, bucurându-se între timp de succes, până în momentul de față s-au adunat 18 titluri. Rebus, pe lângă faptul că bea excesiv, fumează prea mult și nu se face plăcut în rândul colegilor, are o ...

Citește mai departe

Stârpiți răul de la rădăcină, împușcați copiii de Kenzaburo Oe

Kenzaburo Oe, autorul romanului Stârpiți răul de la rădăcină, împușcați copiii,  ne prezintă o parte din lumea japoneză în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când molima pândea la orice pas. Încă din primele pagini dăm lecții de autoapărare firii noastre cu cei 15 puștani de care părinții au vrut să scape și pe care i-au trimis la școala de corecție, fiind guri în plus de hrănit. Fiindcă începuse răz ...

Citește mai departe

Că-i septembrie

M-am apucat bine de mână, mi-am cântat de câteva ori (un adevărat chin, vă zic) şi m-am strâns ( cu o forţă împrumutată şi de neînchipuit - care nu încape în cele patruzecişicinci de "kile")  în mintea lui. N-a încetat să mai fie, deşi nu mai cochetase (nici cu celălalt eu, prizonier al unuia dintre rolurile pe care nu mă săturasem să le tot joc) de câteva gânduri. M-am pus la păstrat. Nu-mi mai aduc aminte ...

Citește mai departe

C-un pas dincolo…

Niciodată nu întâlnisem copii fără părinţi, probabil eram ca un puşti în gimnaziu care află că X din stânga n-are nici cui să-i strige mamă, nici tată, şi-n momentul în care Nicoleta, care îşi citise toate cărţile de pe lista de lectură şi cel mai mult îi plăcuse „Vizita” lui Caragiale, mă întreabă de unde am brăţara mea roz, urâtă, pe care mama m-a obligat s-o port, ...

Citește mai departe

Așteptând toamna

Pe vremuri  trecea prin faze d-astea: „băi e timpul să mă simt iubită, să aia, să cealaltă”. Și atunci voia să îmbrățișeze vara și să alerge desculță. Erau clipe de prea multă fericire pentru care nu era pregătită. Nimeni nu te învață cum să suporți prea mult bine după ce ești obișnuit ca toți să arunce în tine cu ce au la îndemână, fiindcă tu nu ai nici cea mai vagă idee a ce înseamnă realitatea. Și realit ...

Citește mai departe