Anca Ligia Petre
Editor SB

Absolventă a facultăţii de Comunicare şi Relaţii publice (SNSPA) şi a Facultăţii de Ştiinţe Politice (UCDC), a terminat un Master (neinspirat) în Resurse Umane (ASE) este editor de ştiri şi realizator TV. Îi plac romanele victoriene şi marea, iarna.

Număr articole publicate : 18

Ecce homo

Dar oare pacea noastră îi molipseşte şi pe ei? Oare pacifismul nostru îi mişcă îndeajuns? Dar oare pacea noastră e bună? Ce înseamnă “pace” astăzi? Ce nseamnă “bine”? Ce înseamnă “rău”? Facem oare corect dinstincţia, aflându-ne-ntr-o “masă”? “Iată omul!! a zis Pilat din Pont. Şi oamenii au ales un altul. Când eram copil, lucrurile erau şi ele cât de poate de clare: nu vorbeam tare în troleibuz, pentru că aş ...

Citește mai departe

Bătrânii, ca bătrânii. Dar ce facem cu iubirea lor…

E greu să scrii despre iubire. Mai ales dacă vrei să te înţeleagă cei care pretind că nu au iubit niciodată. Sau dacă nu vrei ca cei care, dimpotrivă, aproape că au murit de inimă albastră, să arunce cu roşii în tine (nu-i cazul meu, căci pot să mă ascund în spatele ecranului). Oricum ar fi, delicateţea temei în sine mă face să-mi iau multe măsuri de precauţie înainte de a îmbrăca articolul şi, totodată, să ...

Citește mai departe

Doar o ştire să nu-ţi spun

De fiecare dată când încep să scriu, o fac cu oarece teamă. Teama de a nu-mi scăpa subiectivismul de sub control. Asta deşi, până la urmă, „riscul” de a intra în tagma geniilor îşi are originea tocmai în întemeierea sistemelor de gândire pe opinii personale. Dar cum aş putea, oare, să nu fiu subiectivă când vorbesc despre presă, despre media astăzi?! Un om care este implicat direct în mediul respectiv, dar ...

Citește mai departe

Irlanda şi limitele paradigmei căsătoriilor gay

Biserica nu este pregătită astăzi pentru a oficia şi mai ales oficializa astfel de căsnicii. Ar fi trebuit, însă, să fie pregătită până acum să accepte măcar că există şi gay şi că ei nu sunt anormali, ci încă nu au trecut la următorul stadiu al sexualităţii. Biserica încă nu înţelege asta, deşi este doar o chestiune ce ţine de decenţa unui sistem dinamic, menit să asigure cât de cât o orânduială şi stabili ...

Citește mai departe

Jos pălăria!

Copiilor le plac paradele, adoră spectacolul şi se bucură să fie ademeniţi. Ca-n filmele americane din anii ’90, când iubitul mamei îi duce pe copiii acesteia la bâlci, să le câştige simpatia. Tipul se chinuie puţin, apoi îi imbie cu vorbe frumoase, le cumpără mere caramelizate şi, măcar până a doua zi, totu-i roz şi dulce. Fiindcă-i facil şi mai la-ndemână, spectacolul e savurat şi de adulţi, noroc cu tele ...

Citește mai departe

Facă-se voia Ta!

Noianul de vorbe măreţe, rostite de preafericiţi, tribuni ori politicieni spintecă sufletele demult defazate, ale căror gânduri negre fată monştri, ce cască gura iadului şi din tenebre ţâşnesc tentacule. Creatura-şi azvârle iute braţele ca nişte funii şi prinde, pe rând, trupurile sleite. Le sugrumă lent, dar sigur, ori dureros şi-n grabă. Şi nu-i doar o înşiruire de metafore şi alte figuri de stil, ci îs s ...

Citește mai departe

#maiaproapedeolumenormala

Gri. Cu praf. Sau mult praf peste prea mult gri. Spaţii cu potenţial, dar lăsate de izbelişte, un centru vechi dezolant şi Mc-ul de la Unirii. Cam ăsta era peisajul care putea să “impresioneze” un turist aterizat în Bucureşti, acum câţiva ani. La pachet cu monstruozitatea de Casă a poporului, care a devenit, până la urmă, un brand naţional. E doar o chestiune de timp până ce autorităţile noastre se vor “res ...

Citește mai departe

Binele fanariot

Capitalismul are şi el părţile lui bune, pentru cine ştie să transforme “răul” într-o oportunitate, sau măcar să-l observe ca pe o utilitate pe care şi-o însuşeşte cumva. Ne-am adaptat şi am căpătat, mai ales recent, tot mai multe deprinderi capitaliste. Majoritatea, interpretate şi adăugite, tipic românesc, pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale. Pe principiul “care pe care”, am scos, aşadar, esenţe năuci ...

Citește mai departe

Condiţia umană, la trecerea dintre “ani”

Sunt două lucruri care mă înspăimântă mai mult decât orice în ultima vreme: ceasurile cu secundar, pentru că arată trecerea timpului, şi panourile de afişaj de la pompa de benzină în momentul alimentării cu carburant, pentru că indică pierderea rapidă şi ireversibilă a banilor. În dogma creştină se spune că frica vine de la diavol, iar în ezoterism se zice că energia generată de teamă trebuie sublimată în s ...

Citește mai departe